Florin Tanasescu
Ciocnesc mesenii: c-link, c-link, c-link! E nuntă mare-n spațiu virtual, cu ştaif și mirii în altar.
Întreabă popa: “Gagico, de bună voie și silită de împrejurarea că ai fost trombonită prin metoda Loverboy, îi dai accept suspectului Jan, zis și Portofel ?“. Răspunde țăranca: “Da, părinte. Decât la coada vacii, în mediul rural, și fără wireless, mai bine pe centură, la Roma”.
Popa: “Ok, sun of the God. De-aici înainte, să fiți un singur trup și să aveți un singur cont atât pe Facebook, cât și pe Twitter sau pe Instagram. Iar tu, muiere, să fii supusă bărbatului. Dacă zice să te urci în cabina tiriștilor, asta să faci ! Acum, inculpatul poate să-i dea un pup victimei!”.
După ce Isaia dănțuiește – pardon, likeuiește -, urmează sindrofia propriu zisă. Nu înainte ca alaiul de nuntași unfollowiști – el fix 5.000 de pretenași din rețea, băieți de băieți, ea – fără număr, fără număr, la câți au văzut-o pe videochat – să treacă pe la fotograf.
“Dar pozaaarul, dar pozarul nu-i acasă, măi, măi!”. Pe cale de consecință, nuntașii își fac selfieul de rigoare, pe care-l și „sheruiesc“ cât ai zice “Download”.
Urmează sindrofia, la sala de sport din localitate. După ce și-a schimbat profilul de pe Facebook și din viața reală, trecând de la sutană la costum marca Elvis Presley, apare și popa, care are loc rezervat lângă Mark Zuckerberg. Amândoi discută tete a tete chestii ezoterice, străine muritorilor de rând, ajungând într-un final, mai repede decât Trump cu Putin, la un acord: “Facebook e singurul loc unde nu există nici întristare, nici suspin și nici impozit pe câștigul de la pariuri”.
Apoi, popa binecuvântează platforma în care au loc nunta și mesenii, esența rugăciunii fiind: “Și ne iartă nouă postările noastre!”.
Începe dezmățul și se discută chestii interesante, preluate și nemestecate de pe rețeaua de socializare a lui Mark, cum ar fi: ”A fost descoperită poama care te vindecă de cancer în trei secunde, dar doctorii nu vor să știi asta”. De necaz și de amar că felcerii nu vor să știi asta, se bea la greu și, vorba poetului, “Iar lustrele-n pahare curg”. C-link, c-link, c-link !
Harul divin coboară apoi pe asupra tuturor: Vine momentul darului !
Florin Salam, aflat în America, vorbește pe Skype: “De la socrul mare, pentru miri, un Big Like și-o mașină de spălat. Să trăiască !” Socrul mic – fost cândva director la o uzină vândută după ’90 la fier vechi – ține și el coada sus; îi trimite pe messenger aceluiași Salam un mesaj, iar lăutarul rage: “Un superBig Like și-o combină frigorifică de la dom’ director! Să trăiască și el, și mirii, și vremurile pe care le trăim noi, maneliștii!”.
Ca la orice nuntă, oamenii se mai și îmbată și o iau razna: pe Facebook apare ceva nasol despre Dragnea – nu a ținut tot postul Paștelui – și sună mobilizarea: “Haideți în Piața Universității, să dăm jos guvernul ăsta corupt!”. Platforma sălii de sport se golește cât ai zice pește.
Update. Doar unul, mai prost, rămâne neclintit, citind, netulburat, “Nuntă în cer”.
