Florin Tănăsescu
Am ajuns de ocara lui Dumnezeu, dar ce-i mai rău, e că ne așteaptă vremuri grele pe pământ, Adame.
Suntem blestemați să aterizăm forțat în iad, adică pe un pământ numit România. Zic să vedem, totuși, partea plină a paharului înaintea căderii noastre în lume. Cică acolo ar fi un pământ binecuvântat de ăsta Bătrân, care ne-a gonit, în sensul că este o adevărată galerie cu viță sălbatică: malluri, magazine Zara și H& M, deci avem de unde să ne alegem straiele, dacă ți-a mai rămas ceva bani din offshorurile din Panama, patronate de Sfântul Petru. Eventual, putem da și ceva mărunțiș pentru Catedrala Neamului.
Când te gândești că am fi fost nemuritori, Adame, dacă nu ar fi fost necuratu’ să ne-mpingă de la spate! Și, țin-te bine, ce-i mai nasol acum urmează: înainte de Judecata de Apoi ne așteaptă judecata lui Dragoș Pătraru! De-aia îți zic că mai au dreptate și românii ăia, care zic că Dumnezeu nu dă cu parul, ci cu vorbele televiziunilor. Și mă tem că, ospitalieri cum li s-a dus buhul, ne vor arunca primii cu pâine și sare-n ochi.
O, tempora ! A fost doar dragoste la prima vedere între noi, nu am aruncat cu piatra, dar mulți nebuni plonjează după ceva care nu există. Cică să nu judeci, că a lui Dumnezeu este judecata, dar te pui cu românii ? Nu ai văzut câți absolvenți de drept sunt pe-acolo? Dacă vrei să-ți spun una, eu nu urăsc prea mult târâtoarea care ne-a ieșit în cale, fiindcă și pe-acolo li s-a pus unora dracu’ de-a curmeziș. Și nu mă refer la iubiri din astea, legendare, cum zic ei, precum Tristan și Isolda, Romeo și Julieta ori Pardaillan și Fausta, ci la love- story-ul Traian Băsescu and Elena Udrea. Nu știu dacă Robert Turcescu o fi avut sau nu vreo revelație de genul ăsta, în afară de frecatul chitarei la rece, dar o să aflăm tot de la Starea Nației, nicio grijă.
Vezi tu, Adame, din coasta ta am ieșit eu, Eva, dar dintr-a lui Băsescu au ieșit monștrii poliției politice și completele de judecată de la ÎCCJ care dau pedepse mai grele decât ne-a dat nouă Dumnezeu. Și nici cu CSM–ul lor nu mi-e rușine. Dar, ce să-i faci, dacă vede Cel de Sus doar paiul din ochii noștri, nu și bârna pe care face echilibristică societatea românească, ce să mai zicem, trebuie să ne împăcăm cu soarta.
Mi-aduc aminte, Adame, de vremurile în care trăiam și fără haine și fără grija Fiscului. Ce vremuri ! Atunci m-am intersectat eu în văzduh cu americanul ăla, aflat în lună de miere pe Lună, Armstrong, pe care tu, ca prostul, deveniseși gelos. El ne-a zis că face un mic pas pe Selena, iar românii, un mare pas spre nebunie. Lucru pe care mi l-a confirmat și Gagarin, cu care, trebuie să recunosc, te-am înșelat. Dar, circulă o vorbă pe-acolo, prin România, de care a auzit și vântu, și pământu, de care n-ai habar: Nu știe bărbatul ce știe tot satul. Așa că n-au aflat nici Ana Pauker de chestia asta, nici Brejnev și nici SRI-ul.
Acum, pentru neamul ăsta unde urmașii noștri vor crește și se vor înmulți ca agenții de poliție recrutați din sursă externă, prioritatea este desecretizarea și înfierarea. Mi-e teamă, Adame, că mă vor întreba și pe mine ce mi-a susurat șarpele la ureche, ce i-am răspuns târâtoarei și că voi apărea pe prima pagină a ziarelor. Și nu-i exclus ca numele nostru, Adam și Eva, să apară în arhiva SIPA.
Deci, Doamne, măcar desecretizării românești nu ne încredința !
