Bogdan Chitic

În ultimul an, situaţia Clubului Sportiv Municipal Ploieşti a reprezentat una dintre cele mai dezbătute probleme pe holurile Primăriei şi în şedinţele de Consiliu Local, dar şi subiect al nemulţumirii a sute de părinţi ai căror copii sunt legitimaţi la diverse secţii sportive. Blocarea fondurilor dinspre municipalitate, în primăvara anului trecut, a generat o criză fără precedent pentru sportul ploieştean, din care cel mai mult au de suferit sportivii, antrenorii, precum şi iubitorii fenomenului, obişnuiţi cu performanţa şi cu weekenduri bogate în evenimente sportive, la Sala Sporturilor „Olimpia“.
Rând pe rând, echipe şi secţii importante din cadrul clubului au fost „tăiate” de la rădăcină, în ciuda faptului că, în 2016, Clubul Sportiv Municipal reuşise câteva rezultate notabile, precum calificarea echipei feminine de handbal pe tabloul Cupei EHF sau promovarea baschetbaliştilor în Liga Naţională, la nici un an de la înfiinţare. Drumul de la extaz la agonie a fost parcurs într-un timp record şi, contrar tuturor previziunilor care anunţau, în plan sportiv, un sezon competiţional 2016-2017 „peste medie”, criteriul performanţei a fost sacrificat tocmai pentru ca activitatea să poată continua la nivelul sportului de masă, în prim plan cu copii şi juniori.
Revoltător, însă, şi aceasta din urmă a ajuns „în stradă“, protestând împotriva unor neclarităţi legislative şi a unor interpretabile decizii locale.

 

Vizele de legalitate, „călcâiul lui Ahile”

Prinşi la mijloc în aşa numitul scandal al PFA-urilor, forma de salarizare aleasă de conducerea CSM Ploieşti la începutul lui 2016, sportivii şi antrenorii mai multor secţii au arătat cu degetul, şi nu doar o dată, în direcţia Nicoletei Crăciunoiu, director economic în cadrul primăriei. Şedinţele de Consiliu Local, în care, pe ordinea de zi, figura aprobarea bugetului CSM Ploieşti – aşa cum s-a întâmplat şi la începutul acestei săptămâni – s-au poticnit în refuzul acesteia de a oferi viza de legalitate referitoare la club.DACIADA PAG 3 A 83
Încercând, ieri, să obţinem o poziţie oficială din partea doamnei director Nicoleta Crăciunoiu, aceasta nu a dorit să ofere alte amănunte faţă de cele deja exprimate în ultima şedinţă a Consiliului Local, în care a precizat că finanţarea poate fi făcută momentan doar în limitele proiectului care a fost deja aprobat de consilierii locali. În plus, directorul economic din cadrul primăriei şi-a încheiat discursul printr-o frază care a amintit despre problemele recente cu care s-au confruntat foşti reprezentanţi de seamă ai administraţiei ploieştene. „Nu vreau să fiu chemată în fiecare zi în birouri pentru a semna ceva care îmi trezeşte multe semne de întrebare. Nu vreau să ajung să răspund în faţa DNA-ului”.

„Vom urma de fiecare dată cadrul legal”

DACIADA PAG 3 B 83 Pentru a înţelege mai bine situaţia actuală şi a oferi un punct ferm de vedere asupra celor petrecute în ultimul an, pe axa Primărie – CSM Ploieşti, am solicitat un punct de vedere şi edilului oraşului, Adrian Dobre. Acesta ne-a precizat:”Dacă din punct de vedere al celor de la secţia de înot a CSM Ploieşti, înţeleg în totalitate situaţia în care s-a ajuns, fără a avea un bazin în care să se pregătească, pentru celelalte secţii care nu-şi mai pot permite chiria sălilor în care s-au antrenat până acum ţin să precizez că avem şi alte variante la dispoziţie, aşa cum ar fi Stadionul «Ilie Oană», Sala «Leonard Doroftei», Sala Sporturilor «Olimpia» sau Parcul Municipal Vest, toate acestea aflate în subordinea primăriei. Pe de altă parte, ţin să precizez că este într-adevăr frustrant faptul că, atunci când s-a luat decizia, în toamna anului trecut, de a modifica structura Clubului Sportiv Municipal, prin alocarea a 22 de posturi din organigrama municipiului Ploieşti pentru angajarea a 22 de profesori şi antrenori la club, tocmai în ideea de a putea menţine secţiile de copii şi juniori, atunci nici Direcţia Economică şi nici cea Juridică nu şi-au exprimat un punct clar de vedere. La acea oră, secţiile au putut fi finanţate, iar, acum, a apărut această problemă, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că anumiţi directori din cadrul primăriei au greşit fie atunci, până pe 31 decembrie 2016, fie anul acesta. Fără doar şi poate, noi, ca şi instituţie, trebuie să respectăm legea, dar în acelaşi timp este clar că trebuie să avem o serie de modificări la legea sportului, care să elimine orice fel de incertitudine cu privire la posibilităţile unei administraţii publice locale de a finanţa sportul, cel puţin, şi aici subliniez, măcar pentru copii şi juniori. Personal, am un alt punct de vedere faţă de cel al doamnei Crăciunoiu cu privire la finanţarea sportului din bugetul primăriei, dar dacă doamna director găseşte anumite lacune în cadrul legal, nu mă pot împotrivi deciziilor luate de direcţiile din cadrul primăriei. În plus, măsurile şi deciziile care se pot lua în mod legal de autoritatea publică locală nu vor fi influenţate, cel puţin pe timpul mandatului meu, de presiunile media. De aceea, pe durata acestui mandat, vreau ca toată lumea să înţeleagă, şi mă refer aici la consilieri locali, directori sau simpli angajaţi, că voi respecta întru totul legea, pentru că ne aflăm aici pentru a apăra şi a respecta, deopotrivă, interesele ploieştenilor. Tocmai de aceea, săptămâna viitoare voi purta o nouă serie de discuţii cu reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării, precum şi ai Ministerului Tineretului şi Sportului, pentru a debloca, în regim de urgenţă, situaţiile existente la acest moment pe agenda primăriei”.
Dincolo de aceste clarificări oficiale, e trist că un oraş cu alura Ploieştiului, ce a oferit generaţii întregi de campioni în sporturi individuale sau de echipă, a scos părinţi şi copii în stradă pentru a-şi striga îngrijorarea, neputinţa şi frustrarea faţă de lipsa de perspectivă şi tergiversarea găsirii unor soluţii legale şi pe termen lung, nu interpretabile şi generatoare de tensiuni şi blocaje. Cu atât mai mult când e vorba despre copii şi tineri cărora practicarea unui sport le poate influenţa în bine sănătatea, dezvoltarea fizică şi mentală. O realitate cu atât mai jenantă şi dureroasă la care puţini s-ar fi aşteptat în urmă cu 3-4 ani, şi care alunecă, din păcate, şi mai mult, într-o direcţie total greşită. Nu sunt chiar foarte îndepătate vremurile în care participarea la competiţiile naţionale şi internaţionale, făcută cu banii statului, şi pe fondul unei baze solide şi transparente de selecţie, reprezenta o bucurie unanimă, un motiv de mândrie pentru orice român. Aproape că îţi vine să te întrebi: „Unde eşti tu, Daciada, cu bugetul tău cu tot?”, amintindu-ţi de competiţia polisportivă Daciada, organizată în două ediţii – de vară şi de iarnă – şi care încuraja participarea în masă la practicarea sportului, multe dintre stadioanele şi şcolile de sport construite atunci funcţionând şi astăzi.