Florin Tanasescu
Nea Gheorghe, care ai ales să rămâi în țară, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, află că, dacă pe la voi dracu e negru, nici pe-aici, prin străinătate, situația nu-i prea roză.
Orice manelist cu oareșce cultură acordeonistică a auzit, Gheorghe, dacă nu de Mireille Mathieu, măcar de „ I am a woman in love”. Și eu sunt la fel, dar pe centura care înconjoară Roma, fiindcă pe axa Washington- Berlin – comuna Căţelu s-au infiltrat mai întâi țiganii, care te furau cât ai zice “Has moro care” și, apoi, arabii care te omoară cu zile după ce trag un foc de avertisment în aer zbierând „Allah !”. Sunt o femeie-ndrăgostită de țară, deci, dar mai de la distanță, așa, de câteva mii de kilometri.
Să știi că mi-e un așa dor de voi, de nici nu-ți poți închipui, tataie. Și nu-i dragoste cu năbădăi – miștocărească, cum s-ar zice – ci din aia, adevărată, după cum sună și cea mai frumoasă declarație de iubire din România: “Dragostea mea pentru tine, arde macii pe coline”. Pe de altă parte, să știi că mă apucă pandaliile când pe voi, patrioții rămași în țară, vă freacă grija de frații de peste Prut, în vreme ce de noi, ăștialalți – de peste Ocean ori de pe malurile Senei – vă doare-n cot! Mă apucă dracii – Doamne, iartă-mă ! – când stau o mie și una de nopți la vama de intrare /ieșire în și din țară, de Paște sau de Crăciun, devenind astfel un simplu subiect de știri la televizor. Iar din cinci în cinci ani – un biet votant care stă la coadă mai ceva ca pe vremea lui Ceaușescu – să pună o ștampilă pe cineva care tot speră că-i va schimba viitorul. Atâta importanță are viața mea, așa că nu aveți voi căderea să mă judecați dacă fac centura sau spăl babele în zonele intime, ori frec podelele cârciumii patronului care-mi aruncă priviri libidinoase la ora 12, când pleacă și ultimul bețiv, clar ?
Te-aş ruga pe tine, nea Gheorghe, și pe contemporanii încă vii cu care stai pe-o băncuță la portiță, să nu vă mai tânguiți că vă stingeți de dorul nostru, că vi s-au uscat lacrimile de-atâta așteptare și privire-n zare, doar-doar vom apărea cu primul tren, fiindcă bilet de avion nu ne permitem. Mai bine v-ați uita în ograda voastră și, nu în ultimul rând, la cimitir, unde eu văd crucea tatălui meu, pe Google Maps, și aprind o candelă aici, în Spania, topindu-mă de dorul lui. Uitați-vă și minunați-vă: Preafericitul – pentru care vă rugați la fiecare slujbă – a dat directivă să se desființeze gardurile dintre morminte, nu care cumva să se-mpiedice mama când îi aprinde o lumânare. Văduvă, ca toate văduvele care-i dau popii cu mâna tremurândă cincizeci de bani pe-o lumânare, adică o juma de pâine. Milă îmi este de bietele femei, dar la voi, în România, mai milă trebuie să-mi fie de deputatul ăla, Remus Borza, care a zis că nu-i ajung 4.000 de euro pe lună !
“Stimate nea Gheorghiță”, cum îți zice primarul când te întreabă cu cine vei vota, află că, pentru mulți dintre românii rămași în țară, mai interesanți sunt ăia trecuți pe site-ul poliției – la rubrica Most Wanted- decât noi, care ne-am luat lumea-n cap de-atât bine. Transmite-le din partea mea, nea Gheorghe, tuturor vecinilor matale și ălora care te mai întreabă de mine, că aveam 25 de ani atunci, în ’90, când am crezut în visurile la cheie promise de ăia pe care i-am ales ca proștii.
“Ce mult te-am iubit, Românie !” Azi, te zăresc printre morminte și-ți aprind o lumânare. Pe Google Maps!
