În pământul Galatiei este un sat ce se numeşte Sicheia. De acolo era patria Cuviosului Teodor Sicheotul. Atunci când a zămislit maica sa, Măria, în noaptea aceea adormind, a avut o vedenie minunată: a văzut o stea prea mare şi prea luminoasă pogorându-se din cer în pântecele ei. Şi deşteptându-se Măria, a spus aceasta maicii sale Elpidia şi surorii sale Despina, care vieţuiau lângă dânsa. După aceea s-a dus la un oarecare părinte înaintevăzător şi acea vedenie înfricoşătoare pentru zămislirea ei i-a spus-o lui. Iar stareţul acela, învăţând-o cu duhovniceşti sfătuiri despre viaţa cea plăcută lui Dumnezeu, i-a zis: „Pruncul cel ce s-a zămislit în tine va fi cu adevărat om mare, nu numai înaintea oamenilor, ci şi înaintea lui Dumnezeu.Steaua cea văzută de tine mai înainte nu vesteşte putere împărătească pe pământ, ci slavă de fapte bune şi de darurile lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le va turna în cel zămislit de tine, pentru că voieşte ca pe robii Săi să-i sfinţească în pântecele cel de maică, mai înainte de naşterea lor”.
