Aproape oricine are în casă un tablou cumpărat sau primit, sau măcar a rămas impresionat admirând colecţiile diverselor muzee şi galerii de artă. Iar cei care doresc să se bucure cât mai mult timp de frumuseţea unei lucrări personale de artă plastică sau să înţelegă ce eforturi se fac pentru a asigura climatul corespunzător lucrărilor expuse public e bine să ştie că trebuie respectate o serie de reguli privind conservarea lor.
Profesorul-artist George Constantinescu, originar din Prahova şi stabilit în Franţa- unde a dezvoltat o apreciată carieră de nivel academic în domeniul artistic şi al terapiei prin artă, ne-a transmis la redacţie câteva materiale deosebit de interesante legate de ceea ce este arta, de modul în care se realizează un tablou de valoare, dar şi de cauzele deteriorării unui tablou de-a lungul timpului, pe care le vom prezenta în cadrul acestei pagini.
Ce este arta ?
Artişti din Antichitatea greacă sau romană, chiar din Renaşterea italiană, erau animaţi de atingerea, în creaţia lor artistică, a „frumuseţii absolute”. Mă gândesc, printre alţii, la Phidias, Praxiteles, Rafael, Michelangelo sau Leonardo Da Vinci. În timpurile noastre, răspunsul scurt la această întrebare este armonie. Armonia culorilor dintr-un tablou, a formelor, a liniilor, a contrastelor etc. Fie ea muzică, poezie sau pictură, arta este , mai întâi de toate , un limbaj, o comunicare şi, pentru a o înţelege, trebuie cunoscut un anumit vocabular specific. Cei care nu au cunoştinţe în domeniu sau care nu posedă bunul gust examinează o operă de artă nu pentru ceea ce reprezintă ea , ci pentru a identifica mai ales ceea ce îi aminteşte aceasta: muntele X, teiul din potecă, casele, drumul etc. Ei nu sunt interesaţi de strădania artistului de a crea o imagine frumoasă, expresivă, bine compusă şi colorată. Rolul artei este acela de a reprezenta realitatea înconjurătoare, uneori în chip misterios, alteori ca o sursă de alinare, un calmant cerebral după cum afirma pictorul francez Henry Matisse, prietenul românului Theodor Pallady.
Arta s-a născut odată cu omul, fie din motive cognitive, fie din raţiuni decorative ale spaţiului în care trăia, fie pur şi simplu pentru că omul se naşte artist. Mărturiile în acest sens sunt numeroase: grotele din Altamira (Spania), Lascaux din Franţa, cultura Hamangia şi Cucuteni din România. Se apreciază că arta este o modalitate de a crea opere după anumite metode însuşite fie prin studierea naturii înconjurătoare, fie prin invenţia de forme şi ansambluri de culori interesante, constituind o deschidere către reprezentări abstracte.
Arta trebuie să emoţioneze. Un tablou trăieşte prin frumuseţea plastică a mijloacelor de expresie şi prin sentimente profund umane. O pictură „mare” tulbură, degajă emoţii puternice care te împiedică să o uiţi mult timp, afirma pictorul Corneliu Baba.
Istoria artei oferă numeroase răspunsuri la întrebarea „Ce este arta?”. Noi vom încerca să analizăm câteva dintre acestea. Dar, mai întâi, să vedem care ar fi poziţia spectatorului în faţa unui obiect de artă:1. Îl analizează şi îl admiră satisfăcut;2. Îl admite şi încearcă să-l completeze potrivit sensibilităţii şi experienţei personale; 3. Îl respinge, după ce consideră că l-a înţeles cu posibilităţile proprii de înţelegere.
