Dr. Alfred Mertl
Un lucru la care ţinea foarte mult dr.Teodorescu a fost activitatea de cercetare ştiinţifică. La scurt timp după sosirea mea în secţie m-a îndemnat să fac prezentări de cazuri. De asemenea, îmi sugera diferite subiecte pe care să le prezint cadrelor medii, pentru a le ridica nivelul de cunoştinţe.
O data pe lună, sâmbăta, medicii de pe secţie sau cel din policlinică aveau obligaţia de a prezenta un referat pe o temă sugerată de dânsul.
În acest mod ne-a insuflat ideea că orice medic practician are obligaţia morală de a presta şi activitate de cercetare ştiinţifică, deoarece fiecare pacient poate deveni la un moment dat un subiect de studiu. Doar aşa, din experienţa fiecăruia, medicina a progresat şi va progresa în continuare. Totul este ca medicul acela să aibă spirit de observaţie, o vasta cultură medicală şi dorinţa, dar şi capacitatea, de a aşterne pe hârtie cele constatate.
Toate acestea mi-au creat obişnuinţa de a scrie lucrări ştiinţifice bazate pe experienţa secţiei, astfel încât la conferinţele anuale ale Societăţii de Urologie am prezentat împreună cu colectivul secţiei una, două sau mai multe lucrări.
M-am străduit, pe parcursul anilor, să răspund îndemnurilor sale. Nu ştiu dacă prin tot ceea ce am făcut m-am ridicat la nivelul exigenţelor sale.
Acesta a fost dr. Teodorescu, „Nea Ionică” al nostru.
În toamna anului 1969, la vârsta de 63 de ani, a fost pensionat. Din nefericire, şase ani mai târziu, în anul 1975, dr. Teodorescu a suferit o dificilă intervenţie chirurgicală, iar la scurt timp după ieşirea din sala de operaţii a făcut un stop cardio-respirator ireversibil, trecând în nefiinţă.
La conducerea secţiei, începând din 1970, i-a urmat dl dr. Gheorghe Ionescu, medic primar urolog.
Dr. Ionescu s-a născut, în noiembrie 1916, în comuna Ciorani, jud. Prahova. Urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti. La scurt timp după ce a devenit medic este concentrat şi va activa ca medic de front. După terminarea războiului, este angajat medic la Spitalul de Boli Contagioase Ploieşti. În 1947 este transferat la nou-înfiinţata secţie de urologie, unde se va specializa alături de dr. Teodorescu.
Avea o bună pregătire de bază şi era înzestrat cu un real talent chirurgical, dublat de seriozitate şi disciplină în tot ceea ce făcea. Este pensionat în decembrie 1982, la vârsta de 66 de ani, dar va lucra în continuare la Policlinica cu plată. Se stinge din viaţă în august 1992, în urma unui accident casnic nefericit.
Prin străduinţa celor care i-au urmat dr. Teodorescu, s-a reuşit ca, de-a lungul anilor, serviciul pe care dânsul l-a creat să devină un important centru urologic, respectat şi apreciat atât de pacienţi, cât şi de colegii urologi din ţară.
Am convingerea că mai–tinerii mei colegi, precum şi cei care le vor urma, vor şti să depăşească toate greutăţile şi să ducă mai departe tradiţia unei secţii care, iată, tocmai a împlinit 70 de ani de existenţă.
