Bogdan Chitic
Nu există iubitor de sport în România care să nu fi auzit sau să nu-l fi ascultat, măcar o dată, pe maestrul Doru Dinu Glăvan (70 ani). Omul care a dat glas transmisiunilor sportive din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, comentând, printre multe altele, Jocuri Balcanice şi Campionate Mondiale de atletism, nataţie şi gimnastică, precum şi Jocurile Olimpice de Iarnă, de la Sarajevo (1984), s-a aflat, de curând, la Ploieşti, cu ocazia ediţiei a II-a a Cupei Masters, la înot. Cu o experienţă de aproximativ 50 de ani în presa sportivă, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR) a avut amabilitatea de a ne împărtăşi câteva dintre ideile sale referitoare la situaţia actuală a sportului românesc.
Înotul şi amintirea unei generaţii de aur
„Ploieștiul este un oraș legendar pentru înotul românesc şi nu-mi pot imagina cum un asemenea centru de excelenţă, care a dat prima recordmenă și campioană mondială la 50 de metri liber, pe Tamara Costache, în 1986, la Madrid, nu are un bazin funcţional de înot. Pentru mine, acest lucru reprezintă o mare dezamăgire şi nici nu vreau să-mi imaginez condiţiile în care antrenorii şi antrenoarele de la CSŞ Ploieşti, CS Petrolul sau CSM Ploieşti îşi pregătesc sportivii pentru competiţiile naţionale. Ploieştiul este un oraş cu o bună infrastructură sportivă, dar autorităţile locale trebuie să se implice mai mult pentru a revitaliza acest sport, înotul, care, să nu uităm, de la Tamara Costache, în urmă cu peste 30 ani, şi până la Camelia Potec, în 2004, la Atena, a oferit rezultate excelente delegaţiilor României prezente la Jocurile Olimpice”, subliniază Doru Dinu Glăvan, a cărui pasiune pentru nataţie rămâne la fel de vie precum la începuturile carierei.
„Dacă am avea un sport puternic s-ar goli spitalele”
Reculul traversat, în prezent, de sportul românesc în aproape toate disciplinele sale, vizibil şi prin prisma performanţelor „subţiri” ale delegaţiei tricolore, la ultima ediţie a Jocurilor Olimpice (Rio 2016) – o medalie de aur, una de argint şi două de bronz – care au generat cea mai slabă prezenţă din ultimii 64 de ani!!!, nu l-a putut lăsa fără reacţie pe reputatul jurnalist şi comentator sportiv.
„Din păcate, constatăm cum sportul românesc se îndreaptă într-o direcţie greşită. Metaforic vorbind, dacă am avea în ţară un sport puternic, atunci s-ar goli spitatele. Oamenii sănătoşi sunt cei care fac mişcare, nu neapărat performanţă. Mi-e dor de Daciadă, care aduna zeci de mii de tineri în competiţii. Bineînţeles, în timp a apărut internetul, s-au înmulţit televiziunile, dar asta nu înseamnă ca sportul să lipsească. Ca om de sport, militez pentru un Minister puternic al Sportului, care să vină cu bani şi condiţii pentru copii, iar aceştia din urmă să nu se limiteze doar la orele de educaţie fizică, tocmai în ideea de a forma, în timp, o bază solidă de selecţie”.
O emisiune pierdută în negura timpurilor
Alături de alte nume consacrate ale Radio România Actualităţi, precum Ilie Dobre, Vasile Arhire, Teoharie Coca Cosma, Adrian Fetecău sau Nicolae Secoşan, Doru Dinu Glăvan s-a numărat, ani la rând, printre colaboratorii emisiunii „Fotbal minut cu minut”. Difuzată în premieră în aprilie 1965, emisiunea a pătruns în sufletele suporterilor de fotbal până la începutul anilor 2000, când, după desfiinţarea etapei din cauza transmisiunilor televizate, şi-a încheiat activitatea.
„Nu cred că, în România vremurilor actuale, mai poate exista o astfel de emisiune. Federaţia Română de Fotbal şi Liga Profesionistă au cu totul alte concepţii în prezent, etapa se derulează pe durata a patru zile, iar toate meciurile sunt televizate. Tocmai de aceea, nu văd cum o emisiune, cu un format asemănător „Fotbal minut cu minut”, ar mai putea exista în anii ce vor urma”, a mai spus Doru Dinu Glăvan.
