Florin Tanasescu
Oficial de rang înalt din Parlamentul European, caut gagică hot, pentru prietenie și, eventual, căsătorie. Și te-am ginit pe tine, Românie.
Sunt un gentelman, în sensul că eu te despoi doar din priviri, nu cum au făcut toți gherțoii ăia cu care te-ai înhăitat de-a lungul vremii, care te-au despuiat de păduri, de-ai rămas așa hâdă, încât ți-au trebuit peruci ca să arăți și tu ca o țară normală în Uniunea Europeană. Ca să nu mai zic că, până să vină arabii să îți are terenurile agricole, ori APIA – să te amendeze că nu ți-ai tăiat buruienile din grădină – arătai ca o muiere neepilată, de ziceai că ești femeia cu barbă, zău așa !
Iubito, te-aștept ca și când numai love-story-ul nostru ar fi pe continent ! Dar, să vezi ce dandana, am înțeles că mai ai și-o soră vitregă – Republica Moldova – situație cam nasoală, dar o rezolvăm și pe-asta printr-o directivă. Ea va suna după cum sunt anunțurile prin ziarele voastre de can- can, citite de intelectualii cu doctorat: “Boșorog în etate de 80 de ani, primesc în gazdă două fete, cursante la școala profesională. Rog seriozitate din partea intermediarului”.
Iubito, sunt atât de sincer cu tine, încât îți mărturisesc că pe vremea când frac-tu, Cadrilaterul, făcea armata, caporalul îi zicea așa: “Soldatul deștept obține permisii fără număr, fără număr, se duce în cârciumă și ține o gagică pe piciorul stâng, iar pe dreptul – alta” . Acum, ăia care au fost proști au murit la Revoluția din 1989, iar ăia deștepți au ajuns ofițeri acoperiți prin structurile judecătorești. Pe unii i-am văzut și pe-aici, dar asta e altă poveste, pe care ți-o voi raporta când ne randevuzăm la umbra Turnului Eiffel, unde nu-i semnal la telefonul mobil. Ți-am zis mai devreme de intermediarul care să-mi facă lipeala cu tine și cu sor-ta, de peste Prut. Am o debara în care îl pot caza pe nefericit, dar nu prea multă vreme, ci până își găsește un loc de cerșit prin Sofia. Ai grijă, însă, să nu vină – în trenul “personal și stingher” Cimișlia – Bruxelles cu țigări netimbrate pe-aici, că la noi nu se fumează orice, ca la voi în spațiul carpatic.
Darling Rumenia, eu știu, vorba poetului, că sunt destui care vor să pună iubirii noastre cătușe, zăvor, dar dragostea mea pentru tine e cu năbădăi, cu draci pe pânză și care arde macii pe colină înainte de a veni DIICOT-ul vostru să îi salte pe traficanții de droguri. Aroganța mea spre tine vine și în contextul în care știu că nu mai ai brațele patronului în care să te arunci, fiindcă, odată cu mărirea salariului minim pe economiile tale, care-s pe drojdie, nu puțini patroni de imemeuri și-au închis afacerile. Ocazie cu care te rog să-i transmiţi salutările mele cordiale Olguței Vasilescu. Chiar mă gândesc că, la o adică, ea și Liviu Dragnea ne-ar putea fi nași, ce zici? Nu de alta, dar o dată vede continentul cum arată o țară pe cale să fie pusă pe butuci.
My love, Romania, io-s parlamentar european veritabil, nu ca pârlitul vostru de Tăriceanu, care nu înțelege ce înseamnă o Europă cu mai multe viteze; el se urcă pe motocicletă și se lovește de primul stâlp, întorcând capul după puștoiace de liceu.
“Iubito, te-aștept ca și când numai dragostea noastră ar fi pe pământ”.
Da’ să n-o uiți pe sor-ta, R. Moldova !