Florin Tănăsescu
Știi şlagărul ăla, Ilie: “Sunt un tânăr vagabond, ce hoinăresc printre amore”? Despre mine e vorba, dacă n-ai aflat din presa on-line.
Năstase, sărăntocule, ai dus lipsă de cultură de când te știu, și d-aia ai ajuns să faci figurație în loja oficială din Ghencea, la meciurile FCSB, doar-doar oi prinde și tu un sendviș, acolo. Pe când eu, m-am prins de șmen învățând și-n clasă, și-n recreații. De-aia știu s-o dau cotită când mă întreabă Radu Banciu “Zi zău, Ţiriac, cu limba scoasă și cu picioarele-n buzunar că n-ai conturi în Panama”.
Generale făcut la apelul de seară, să-ți mai dau o servă: Există momente în viață când trebuie să fii nu doar hoț, dar și invidios. De exemplu, eu, când am văzut mustața lui Toma Ovici, iar pe Virginia Ruzici trăgând cu coada ochiului spre el, am zis că frâna sub nas și perciunii îl fac pe om. Așa că am decis să mă asemăn lui Elvis Presley și să fac nu doar „O fată fericită” – ăsta e film ignorantule, ci mai multe – cum se întâmplă în realitate, ofticosule! N-a fost să fie Virginica, dar s-au nimerit alte Andree și-apoi a fost asta de-acu’, Lorette.
Băi Năstase ! Zilele astea te-au mâncat gingiile să vorbești neinterogat că securiștii de azi sunt încă de pe vremea lui Iliescu infiltrați printre noi. Ești fraier, ca să nu zic prost. Păi, când jucai tu împotriva lui Stan Smith și te rupeai în figuri, de-ți zicea arbitrul de scaun “Silence please !” (“Ciocul mic, că ți-l plombez”, pe înțelesul tău), securiștii de azi erau copiii de mingi de-atunci. Nu ai văzut că pe prosoapele cu care te ștergeai scria “Servesc patria” ?
Te întrebi, Ilie, ca prostu, cum am făcut eu primul catralion de dolari. Am jucat tenis cu Mișu Negrițoiu, la vremea anilor ’90, când totul era posibil. La prima servă tăiată, Mișu a căzut ca boul, de era să-și rupă gâtul. L-am auzit zicând doar “Zgura mă-tii !”, deși noi jucam pe un teren cu iarbă, pe care azi e un hotel de-al lui Copos. Al doilea serviciu i l-am dat intenționat în fileu, al treilea la fel și tot așa. Drept recompensă, pesedistul – anticipând mărirea pensiilor de către Dragnea – mi-a pus o vorbă bună la Isărescu pentru un împrumut nereturnabil. Ce as am dat atunci!
Cultura, Ilie, îl face pe om, să știi și tu ! Asta ca să nu te mai miri de unde am colecția de mașini pe capota cărora stau fufe dezbrăcate. Cultura muzicală, fiindcă am auzit-o pe numita Chiriac Corina, la difuzor, cântând “Ne cunoaștem din vedere, câte serve efemere/În mașina 149. Și-atât”. Atunci mi-am zis că, decât o iubire platonică, mai bine un pictorial cu salonul auto de la Monaco.
Ce dublu am fi făcut noi doi, măi Ilie, dacă te ducea capul ! Ar fi rămas de căruță chiar și “binomul” susținut de tinerii frumoși și fraieri din stradă.
Iliuță, tată ! Alaltăieri m-a întrebat Jimmy Connors de tine. I-am zis că eu nu am cunoștințe despre fazani, ci sunt specialist în porcii de la Balc. Te-aștept la anul și pe tine, ca la o întâlnire hoțul cu prostul. Îți dau un ceai cald și-o bucată de șuncă, să strigi “Hău, hău, hău!”. Nu te aștepta să te servesc din Salatiera de argint, că aia e pentru Prințul de Monaco.
Până atunci să nu mă cauți fiindcă – vorba Corinei – ne cunoaștem din vedere, câte serve efemere. Și-atât !
