Florin Tanasescu
Dragul meu Liiceanu, ca să îți parafrazăm titlul uneia dintre cărțile tale, te asemeni, dar nu răsari, cu Badea Cârțan. Știi că atunci când unul dintre voi a dormit sub Columna lui Traian, la Roma, trecătorii au zis că a coborât un pui de dac. Despre domnia voastră, după ce v-ați trezit cu fața la cerceaf la Bruxelles, în țară s-a zis că a aterizat un drac!
„Dragul meu turnător”, ca să-ți cităm ad-litteram, capodopera, noi nu te iertăm că, român fiind, nu ți-ai spălat rufele în particular, ci să le vadă zoaiele toată Europa.
Domnule Liiceanu Gabriel, asemănarea dintre dv și Cârțan Badea este că, fiecare la timpul lui, a răspândit cărți norodului, spre a-l deștepta. Deosebirea este că unul o făcea gratis, cărându-le cu sacul în cârcă – și acela nu sunteți dv – iar un altul, prin lanțul de librării Humanitas. Lanț de librării despre care – spun urâții ăștia de votanți ai PSD, cine altcineva? – la-ți fi primit cadou de la prietenul Andrei Pleșu, pe vremea când era ministru al Culturii. Noi nu zicem nici că-i așa, nici că nu-i așa. Spunem doar că, acela care se simte curat ca lacrima, să arunce în potlogăriile făcute de “Dragnea și Grindeanu”, altfel personaje de care nu ne dăm nici noi în vânt.
E drept, și Badea Cârțan a vrut să facă negoț cu cărțile lui, dar nu a primit niciodată autorizație, și se întorcea de fiecare dată „la oile lui”, spun scrierile vremii. Păi, atunci nu se născuse Ion Iliescu, deci să revenim la vremurile noastre.
Apelul dv de respirație europeană către oamenii politici de al Bruxelles vizavi de lichelele politice din România a fost ca salariul brut: “ DNA a trims în judeacată 800 de demnitari români”, bla, bla. Dacă le-aveți pe-astea, cu matematica, de ce nu ai ținut un jurnal – altul decât ăla cu angoasele de la Păltiniș – în care să spuneţi și câte “gherle” a dat DNA ?” Respectiv câte dosare au fost întoarse, spre a fi refăcute, câți suspecți au scăpat curați ca lacrima după ce “faimosul DNA” făcea tam- tam că a rupt țara-n două ?
Ați căzut în propria capcană, Domnule Liiceanu (cu D mare, cum le place intelectualilor să se adreseze unul altuia), rămânând “încremenit în proiect”, cum i-ați dojenit, prin anii ’90, pe români. Numai că noul proiect seamănă cu ăla al anilor ’50 – ’60 ( toate-s vechi și nouă toate, dară) , de care dv înșivă vă lamentați -, perioadă în care, pentru a curăța țara de elemente dușmănoase, s-au inventat sfinții securişti. Acum, este “faimosul DNA”.
Ce să mai facem, ce să mai zicem, Domnu Gaby ? De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii, filosofii, turnătorii. Rămâne o singură certitudine:
Dacă existau curse aeriene regulate spre Roma și, respectiv, spre Bruxelles, Badea Cârțan ar fi călătorit la clasa economic, iar dv – la business class, se subînțelege.
