Centrele de Excelenţă înfiinţate de Federaţia Română de Fotbal nu se poate spune că „şi-au atins scopul sportiv” până acum, chiar dacă tinerii jucători beneficiază de condiţii decente de antrenament, cazare şi masă, în majoritate peste ceea ce aveau la echipele de club.
Deja, se vorbeşte despre dispariţia Centrului de la Buzău „din faşă”, problemele „juridice” ridicate de aceste structuri nefiind de neglijat.
Un astfel de exemplu este şi cel unor jucători ploieşteni, cum este cazul lui Antonio Manolache. Juniorul petrolist plecat la Timişoara, căpitan al reprezentativei Under 16, a rămas, în acte, ca jucător al Petrolului, la o eventuală vânzare a sa. Petrolul nu mai există, dar atât pentru el, cât şi pentru Iulian Ilie – un alt produs similar al Centrului de juniori de la „defuncta” SC FC Petrolul – s-au realizat evaluări din partea firmei care administrează falimentul, în cazul lui Ilie spunându-se că aceasta ar fi de 40.000 de euro! Regulamentar, jucătorul nici nu ştie al cui este acum, pentru că respectivele centre de excelenţă nu au CIS (Certificat de Identitate Sportivă) şi nu funcţionează, deci, ca nişte cluburi. Iar clubul de la care ar trebui să-şi ia un eventual transfer, dacă va dori să meargă să joace în altă parte, nu mai există! Este un fel de blocaj pe care, sigur, nu îl veţi găsi în altă parte!
