Deprinderea unui limbaj vizual-spatial, precum limbajul semnelor, îmbunătăţeşte vederea periferică în rândul adulţilor.
Timpul de reacţie la vederea periferică este mai scurt în rândul adulţilor ce suferă de probleme de auz, precum şi în rândul interpreţilor limbajului mimico-gestual, prin comparaţie cu adulţii care nu suferă de astfel de probleme, arată un studiu efectuat de un grup de cercetători britanici în colaborare cu cercetătorii americani, citat de futurity.org., preluat de MedLive.ro.
“Am fost surprinşi să observăm că timpii de răspuns sunt mai mici în rândul interpreţilor BSL (British Sign Language), care nu au cunoscut acest limbaj încă din copilărie, dar care au reuşit să îşi îmbunătăţească acuitatea vizuală periferică prin învăţarea acestui limbaj folosit cu o frecvenţă zilnică,” declară Charlotte Codina, lector în cadrul Universităţii din Sheffield.
BSL este cea mai comună formă de limbaj mimico-gestual din Marea Britanie, fiind utilizat de circa 145 de mii de oameni. Limbajul are propria structura gramaticală şi propria sintaxă, ce nu sunt dependente şi nici interconectate cu limba engleză vorbită.
Adulţii surzi au un timp de reacţie la stimulii vizuali mult mai scurt, precum şi o vedere periferică în mod semnificativ mai bună, prin comparaţie cu adulţii care nu au probleme de auz şi cei care au deprins acest limbaj în mod opţional, conform studiului publicat în jurnalul “Frontiers în Psychology”.
Studiul oferă dovezi în susţinerea ipotezei conform căreia pierderea unui simţ, precum auzul, îmbunătăţeşte acuitatea celorlalte, precum vederea sau mirosul, sunt de părere cercetătorii.
“Am constatat că adulţii surzi au un timp de reacţie mult mai rapid la întregul câmp vizual, ce se extinde periferic până la 85 de grade. Studiul nostru arată că persoanele cu deficienţe de auz au abilităţi vizuale excepţionale, pe care persoanele cu auz bun nu le pot dobândi decât prin deprinderea şi antrenarea limbajului semnelor,” adăugă Charlotte Codina.
