Nicoleta Dumitrescu
Cu cât trece vremea, cu atât este mai clară ruptura dintre cei care ar trebui să se pună la masa discuţiilor în speranţa găsirii soluţiilor care să ducă la detensionarea crizei pe care, de altfel, o recunosc cu toţii, fie că este vorba despre Cotroceni, Parlament ori Guvern.
Ieri, cei care au amânat un pic masa de prânz, sau somnul de frumuseţe de la ora 12,00, pentru a-l asculta pe preşedinte vorbind de la tribuna Parlamentului, au fost martorii unui nou episod care, mai degrabă, începe să semene a tragi-comedie, cu o uşoară tentă de telenovelă, personajele principale fiind aceleaşi, respectiv cei care se află la conducerea României. Practic, ieri, în Casa Poporului s-a mai derulat încă un episod pe care ar trebui să fie pusă eticheta „Aşa nu”, în contextul în care, într-un loc unde erau reuniţi toţi cei care au fost aleşi prin vot, fiecare a spus şi a reacţionat cum l-a tăiat capul.
Practic, preşedintele a bifat ceea ce îşi propusese, adică să le arate celor de la Guvern şi şefilor celor două Camere ale Parlamentului ce au greşit, cum au greşit, dar mai ales cine sunt toţi din punctul lui de vedere, iar aleşii neamului, fie că au fost de la putere, fie din opoziţie, au reacţionat fie după instinct, fie copiindu-l pe cel din faţă, dincolo de aplauze versus huiduieli totul culminând cu părăsirea plenului de către unii dintre parlamentari. Asta nu l-a determinat pe Klaus Iohannis să-şi întrerupă discursul. Ba, din contră, l-a îndârjit şi mai mult să pună accent, prin ceea ce a dorit să transmită, pe anumite cuvinte, pe anumiţi termeni, o conotaţie având mai ales pauzele, care au fost pe cât de lungi, pe atât de dese, cât să se lase suspansul până la ceea ce urma să mai spună.
Ieri, după ce şeful statului şi-a încheiat discursul, televiziunile au tot derulat, pe pasaje, ceea ce se consumase, deja, în Casa Poporului. Din când în când, părăsirea sălii Parlamentului de către parlamentarii PSD şi ALDE era intercalată ba cu fuga ziariştilor după preşedinte, în încercarea de a-l îndupleca să facă declaraţii după discurs, lucru care s-a dovedit a fi imposibil, ba cu declaraţiile lui Dragnea sau Tăriceanu, fiecare având o cu totul altă părere, probabil şi în funcţie de cum privise sala plenului de după spatele preşedintelui, când era la pupitru şi vorbea la microfon.
Dar, ca să se vadă adevărata faţă a acelora care conduc ţara, poate că televiziunile ar trebui să facă altceva: să redea toată scena discursului de ieri din Parlament fără sonor, cum era odinioară fimul mut. Pentru că mimica fiecăruia dintre cei care au fost ieri prezenţi, începând cu ora 12,00, în Casa Poporului, spune, de fapt, pe cine au votat românii. I-au votat pe cei ale căror feţe trădau faptul că orele de somn, în timpul nopţii, au fost înjumătăţite, că zâmbetele erau forţate, nefireşti, în timp ce dezaprobarea parcă adâncea şi mai mult ridurile de expresie. De fapt, mulţi, deşi erau în sală, erau cu gândul în cu totul altă parte. Iar şi mai trist este faptul că, după cum se anunţă, acest gen de tragi-comedii cu aspect de telenovelă abia a început să ruleze. Asta în contextul în care criza, de toate genurile, este recunoscută, iar protestele din stradă continuă.
