Sfinții mucenici, făcători de minuni și „doctori fără de arginți” Chir și Ioan au pătimit, dându-și viața pentru credința creștină, la începutul secolului al IV-lea, în timpul marii persecuții a creștinilor ordonată de împăratul Dioclețian. Sf. Chir s-a născut la Alexandria (Egipt) în secolul al III-lea d.Hr., într-o familie de creștini. Încă din copilărie, părinții săi i-au dat o educație creștină. A studiat (în acele vremuri Alexandria era un adevărat focar de cultură) și a ajuns un medic foarte bun. Era renumit și pentru faptul că își trata pacienții fără plată sau alte recompense materiale. El vindeca în numele lui Iisus Hristos, rostind rugăciuni și recitând pasaje din Sfânta Scriptură. După ce pacienții săi se vindecau, el îi sfătuia că, în scopul de a rămâne sănătoși, trebuie să asculte de poruncile lui Dumnezeu și să nu păcătuiască. Sf. Ioan era originar din Edessa (Asia Mică). Era ostaș, dar devenise un binecredincios creștin. Auzind de minunile pe care le săvârșea Sf. Chir, căci se dusese vestea despre acestea, Ioan a mers în Arabia să-l cunoască pe Sf. Chir; ulterior cei doi s-au împrietenit, iar Sf. Ioan a devenit discipolul sfântului Chir atât în credință și evlavie, cât și în arta medicinei, devenind și el un „doctor fără de arginți”.
