Florin Tănăsescu
Interdicția de împărțeală a darurilor electorale – o tigaie, o litră de ulei, un apărățel de radio la care asculți o melodie și apoi s-a stricat – i-a făcut pe mulți dintre candidați să aibă destul timp liber, drept pentru care au început să-și scrie jurnale, în care să-și cânte jalea, oftica, dar și speranța că vor fi aleși. Însă, după cum în România o șosea e doar începută și niciodată terminată, candidatul nostru își pune titlul respectivului jurnal “Tare sunt singur Doamne/ Și pieziş…”, ca să arate cât este de doct și cât de mult bun simț are de nu își intitulează capodopera “Jurnalul de la Păltiniș”.
Deci, scrie candidatul: “«Tare sunt singur, Doamne/ Și pieziș». N-am voie să mai dau nimic – o floare, o ciocolată, o măslină, că mă iau la ochi autoritățile. Am intedicție de a oferi chiar și-o coadă de sapă, nu neapărat de topor, știut fiind faptul că «Unde sapă sapa locul/ Sare din pământ și votul».
Scriu, pentru a ști și posteritatea – adică votanții lui Nicușor Dan – că am încercat să-mi prezint profilul și pe Facebook, dar, să vezi drăcovenie; în loc de figura mea – tunsă, rasă și frezată – a apărut un bou ! Și, până să șterg postarea, au fost date mii de shareuri! Chiar și fiică-mea a adăugat de pe telefonul mobil, la ora 2 dimineața, când era la club, cu prietenii, următorul comment: «Acesta este tatăl meu». Și nici măcar nu semăn cu Cristian Boureanu.
Stau în camera de hotel, plătită din banii electoratului, iar privirea îmi cade pe portretul Alinei Gorghiu, pictat în ulei. Chiar dacă sunt în criza vârstei a treia, tot nu mă tentează să mă-nscriu în PNL. Și, pentru a-i liniști pe membrii partidului, nici în PMP, fiindcă și peste Elena Udrea au mai trecut campaniile electorale.
Tare sunt singur, Doamne și pieziș! Afară-i frig. Așteptând la semafor să se facă verde, Julien schimbă finețuri cu Clotilde într-o limbă total necunoscută mie, vorbind despre deflație, inflație, stagflație. Eu știu cuvinte din alea, neaoș românești, care alină zbuciumul compatrioților mei: «Vom face, vom drege, vom centra și vom da gol».
Afară-i vânt și vreme rea. Cineva îmi bate la ușă. E taman Liviu Dragnea, care-mi spune că, în urma săpăturilor arheologice făcute cu picamerul de băieții de la Distrigaz, s-au mai găsit 9,81 taxe care trebuie trase pe linie moartă. Are dreptate, Dragnea ăsta: unde sapă el locul, sare din asfalt și votul. Îmi zice că să mă leg și de pensionari, în sensul de a-mi pune toată nădejdea în ei, pentru a trece pragul de cinci la sută. Ca exemplu rezonabil, mi-o dă pe Codruța Koveși, care ar fi zis la capăt de podgorie: «Mă leg de tine, DNA, să trec cu bine, puntea plagiatului». Dragnea pleacă, iar eu zic «Ah, ce premier iese pe ușă! Doar Petre Roman a mai tăiat-o așa, când l-au fugărit minerii».
Mă uit în camera pustie și goală pe
Antena 3, care prezintă în exclusivitate «Lanțul amintirilor», cu Iliescu în rol principal. Un angajat al hotelului îmi aduce pe-o tavă o scrisorică parfumată, în care stă scris: «Vom ajunge acolo unde nu sunt nici lacrimi și nici întristare: în Parlament». Doar noi suntem în stare ca «din vorbe, mucigaiuri și noroi, să scoatem la iveală prețuri noi»”.
Să trăiți bine, indiferent cu cine vor americanii să formeze noul guvern.
