Violeta Stoica
La numai doi ani de la înaintarea unei plângeri către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, un ploieștean în vârstă de 32 de ani a câștigat procesul intentat împotriva României, instanța europeană obligând statul român să-i plătească bărbatului suma totală de 5710 euro, drept despăgubiri morale (5000 de euro) și plata cheltuielilor (710 euro).
C.A., născut în anul 1984, este cel de-al doilea ploieștean care a câștigat un proces la CEDO îndreptându-se împotriva statului român, din motive care țin de încălcarea drepturilor omului. În luna martie a acestui an, fostul judecător Dumitru Rebegea a câștigat un proces la CEDO pentru condițiile inumane în care a fost ținut în detenție în Penitenciarul Mărgineni.
De această dată, nu este vorba despre condițiile din închisori, ci despre un caz în care s-au reclamat relele tratamente la care ar fi fost supus de către oameni ai legii.
Un complet de trei judecători ai Curții Europene a Drepturilor Omului, din care a făcut parte și românca Iulia Motoc, a emis, luna trecută, o decizie definitivă prin care ploieșteanului C.A. i-a fost admisă petiția depusă în vara anului 2014, prin care solicita despăgubiri materiale pentru încălcarea drepturilor omului de către reprezentanți ai instituțiilor statului. România va fi obligată, în urma deciziei luate în unanimitate de completul de trei judecători ai CEDO, să îi achite bărbatului din Ploiești suma totală de 5710 euro, pentru că a reclamat că ar fi fost bătut, în noaptea de 10 spre 11 noiembrie 2012, după miezul nopții, de membri ai unei patrule formate din oameni ai legii.
În plângerea adresată CEDO, ploieșteanul – reprezentat la instanţa europeană de un avocat al Baroului Prahova – a arătat că, în noaptea respectivă, nu s-a legitimat atunci când s-a întâlnit cu o patrulă de ordine publică formată din polițiști și jandarmi, drept pentru care acesta a fost ridicat și dus la secție. Acolo, potrivit bărbatului, ar fi fost bătut de către unul dintre polițiști, iar pe data de 12 noiembrie și-a scos un certificat medico-legal care atesta faptul că prezenta plagă contuză la nas, cu deviere a piramidei nazale, iar, după câteva zile de îngrijiri medicale acordate în spital, acest certificat medico-legal a fost completat cu diagnosticul fractură de piramidă nazală cu deviere, hemoragie nazală, traumatism cranio-facial prin agresiune. În plus, reclamantul a arătat că a suferit și o intervenție chirurgicală pentru refacerea nasului și că, la ieșirea din spital, s-a depistat că avea și o contuzie lombară bilaterală și o echimoză în regiunea lombară stângă.
Ploieșteanul a făcut plângere la Parchet împotriva polițiștilor și jandarmilor care l-ar fi bătut, însă oamenii legii au negat în fața procurorului că l-ar fi agresat, dar unul dintre aceștia – un jandarm – a declarat că reclamantul ar fi avut deja o leziune la nas și sânge uscat pe față și că era băut în momentul în care patrula de ordine publică l-a întâlnit pe stradă. Parchetul a concluzionat că leziunile respective ar fi putut fi produse și de către altcineva sau în urma unei căzături, înainte de sosirea patrulei de poliție. Așadar, s-a dat neînceperea urmăririi penale împotriva celor patru oameni de ordine. Reclamantul a contestat în instanță propunerea procurorului, însă, chiar dacă a solicitat ca agenții respectivi să fie supuși testului poligraf, contestația ploieșteanului a fost respinsă și de instanța de judecată.
Având relatarea în amănunt a celor prezentate, judecătorii de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului au declarat admisibilă plângerea pe care a înaintat-o ploieșteanul către CEDO – după încheierea tuturor posibilităților de atac în instanțele naționale – și au apreciat că este clar că reclamantul a suferit traumatismul cranio-facial, așa cum spune certificatul medico-legal. Curtea a notat și că, chiar dacă circumstanțele exacte în care a fost rănit reclamantul fac obiectul unor controverse între cele două părți, nu au existat dubii în ceea ce privește data la care acesta a fost rănit, adică exact în ziua în care a fost oprit de patrula de ordine publică.
Tot judecătorii de la CEDO au dat o interpretare interesantă unui alt lucru: aceștia au consemnat că dacă agenții din patrula de ordine publică au sesizat că bărbatul avea urme de sânge pe față – chiar presupunând că rănile pe care reclamantul le avea s-ar fi datorat cu totul altei circumstanțe apărute înainte de întâlnirea cu polițiștii și jandarmii – membrii patrulei ar fi trebuit să ia măsuri pentru ca persoana rănită să aibă parte de îngrijiri medicale imediate.
Astfel, se arată că autoritățile române nu au făcut tot ceea ce ar fi ținut de ele pentru a-i asigura reclamantului ploieștean care s-a adresat CEDO protecția necesară contra relelor tratamente, ceea ce a condus la concluzia că a fost încălcat articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care a aderat și România. Articolul 3 al Convenției arată că nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Și, astfel, statul român este bun de plată, din nou, după ce a pierdut și acest proces la CEDO.
Cum poate fi sesizată Curtea?
Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate fi sesizată doar prin poştă, acest lucru însemnând că originalul formularului de cerere cu semnătura/semnăturile reclamantului/reclamanţilor şi/sau reprezentantului/reprezentanţilor împuternicit/împuterniciţi trebuie trimis printr-o asemenea modalitate, pentru că o cerere transmisă doar prin fax nu este considerată completă. Curtea trebuie să primească originalul semnat al formularului de cerere şi este inutilă prezentarea la Strasbourg în persoană pentru expunerea orală a cazului. Formularul de cerere poate fi descărcat de pe pagina internet a Curţii – www.echr.coe.int/applicants – iar adresa pe care trebuie trimise documentele este Monsieur le Greffier de la Cour européenne des droits de l’homme – Conseil de l’Europe – 67075 STRASBOURG CEDEX, FRANCE.
Trebuie menţionat că examinarea dosarului este gratuită, precum şi că documentele referitoare la procedura în faţa Curţii sunt accesibile publicului. Dacă un aplicant doreşte să i se păstreze anonimatul, acest lucru trebuie menţionat la completarea formularului de cerere şi trebuie explicat de ce nu doreşte să i se divulge identitatea. În cazul în care cererea depusă la CEDO este considerată admisibilă, Curtea va încerca să obţină un acord între reclamant şi Guvernul vizat, în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă. Dacă o astfel de soluţionare se dovedeşte imposibilă, Curtea va examina cererea şi va pronunţa o hotărâre.
Dacă solicitarea nu este declarată inadmisibilă, Curtea o examinează şi stabileşte dacă a avut loc vreo încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi, în caz afirmativ, Curtea ar putea acorda o compensaţie bănească pentru prejudiciul suferit. De reţinut, însă, că, în niciun caz, Curtea nu va anula o decizie a instanţelor naţionale.
Curtea pronunță hotărâri doar în cauze declarate admisibile. Ea deliberează cu privire la existența sau inexistența vreunei încălcări a drepturilor omului și poate acorda daune, după caz. Hotărârile Curții sunt obligatorii pentru statele semnatare ale convenției în sensul că statul penalizat trebuie să plătească orice daune decise de instanță, să trateze aspectele semnalate de către reclamanți și să ia măsuri necesare pentru ca o situație similară să nu se repete. Măsurile disponibile statului includ și adoptarea unei noi legi sau modificarea unei proceduri judiciare.
