Ce se întâmplă după alegeri

Negocierile pentru constituirea unei majorităţi parlamentare care să acorde susţinerea necesară noului Guvern vor intra în linie dreaptă odată cu aflarea numărului exact de mandate pe care fiecare dintre competitori îl va deţine în viitorul Legislativ. Deşi în timpul campaniei electorale au fost avansate diverse scenarii post-scrutin privind structurarea noii majorităţi parlamentare şi desemnarea viitorului prim-ministru mai mult sau mai puţin fanteziste, politicienii vor trebui să ţină cont de procedura şi de termenele concrete stipulate atât de Constituţie, cât şi de regulamentele Camerei Deputaţilor şi Senatului, precum şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

• Constituirea noului Parlament

Primul pas prevăzut de Constituţie după alegeri constă în îndeplinirea procedurilor legale pentru constituirea noului Legislativ. Constituţia prevede că Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri, în timp ce în Regulamentele celor două Camere se stipulează că aceste foruri se întrunesc în ziua şi la ora stabilite prin actul de convocare emis de şeful statului. Procedura este relevantă în condiţiile în care conducerile celor două Camere sunt alese de către aceste foruri legal constituite. Până la alegerea Birourilor permanente, lucrările Camerei Deputaţilor sau ale Senatului sunt conduse de cel mai în vârstă deputat sau senator, în calitate de preşedinte de vârstă, asistat de cei mai tineri patru deputaţi, respectiv senatori, în calitate de secretari. În 2012, noul Parlament – ales la data de 9 decembrie – a fost convocat în ziua de 19 decembrie. Fostul preşedinte Traian Băsescu a semnat decretul de convocare a noului Parlament pentru 19 decembrie, la ora 13.00. în aceeaşi zi în care au fost publicate în Monitorul Oficial procesele-verbale conţinând numărul alegătorilor care au mers la vot, voturile valabil exprimate, partidele şi formaţiunile care au trecut pragul electoral, precum şi numele senatorilor şi deputaţilor cărora le-au fost atribuite mandate. Fostul şef al statului a explicat, la acel moment, că decizia de convocare a noului Parlament trebuie să ţină seama de un element esenţial, respectiv acela că nu se poate suprapune funcţionarea a două parlamente, în condiţiile în care Parlamentul ales în 2008 îşi încheia mandatul în 19 decembrie 2012.

• Alegerea Comisiilor de validare

Pentru validarea mandatelor, Camera Deputaţilor şi Senatul aleg, în prima lor şedinţă, o comisie compusă din 30 de deputaţi, respectiv 15 senatori, care să reflecte configuraţia politică a Camerei respective. Comisia de validare, în cel mult 4 zile (în cazul Camerei), 3 zile (în cazul Senatului), întocmeşte un raport în care vor fi nominalizaţi deputaţii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, după caz, amânarea validării mandatelor sau prezintă, în scris, în plenul comisiei, propunerile de validare sau invalidare privind dosarele de senatori repartizate. Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în şedinţă, de drept, în a 5-a zi de la constituirea Comisiilor de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia. Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat sau senator se face cu votul majorităţii deputaţilor sau senatorilor prezenţi.
Camera Deputaţilor şi Senatul sunt legal constituite după validarea a două treimi din mandatele de deputaţi şi după depunerea jurământului de către aceştia, respectiv după validarea mandatelor a trei pătrimi din numărul total de senatori. Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Odată validată alegerea, fiecare formaţiune politică va şti cu exactitate care este numărul de mandate de parlamentari de care dispune. Calitatea de deputat sau de senator, în cazul vechilor parlamentari, încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese.

• Desemnarea premierului

Sediul materiei în ceea ce priveşte desemnarea premierului îl reprezintă două articole din Constituţie, precum şi o decizie a Curţii Constituţionale referitoare la interpretarea unuia dintre acestea. Astfel, primul articol menţionat stipulează că „preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament” (art 85, alin.1 – „Numirea Guvernului”, din Capitolul II – „Preşedintele României”).
Celălalt articol stipulează că şeful statului „desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament” (art 103, alin.1 – „Învestitura”, din Capitolul III – „Guvernul”). Decizia CCR nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României stipulează următoarele, interpretând astfel prevederile articolului 103 din Constituţie: „(…) Curtea constată că procedura de desemnare a candidatului la funcţia de prim-ministru trebuie să aibă în vedere în mod concurent cele două criterii anterior menţionate, pentru că nu se poate ignora nici rezultatul electoral al competitorilor electorali, dar nici finalitatea procedurii, respectiv desemnarea unui candidat care să poată asigura coagularea unei majorităţi parlamentare în vederea obţinerii votului de încredere. De aceea, Preşedintele României, neputând avea rol de decident în această procedură, ci de arbitru şi mediator între forţele politice, are doar competenţa de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care deţine majoritatea absolută a mandatelor parlamentare sau, în cazul în care nu există o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care poate asigura susţinerea parlamentară necesară obţinerii votului de încredere al Parlamentului”.

• Premierul desemnat are 10 zile pentru a-şi negocia susţinerea

Potrivit Constituţiei, odată desemnat, candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Dacă premierul desemnat nu obţine voturile majorităţii deputaţilor şi senatorilor, procedura se reia, iar şeful statului va desemna din nou un prim-ministru. Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa şefului statului, jurământul. Guvernul, în întregul său, şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.

• Dizolvarea Parlamentului

Constituţia mai prevede şi faptul că, după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, şeful statului poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.