Marian Dima
Foarte probabil că anul „care se duce”, 2016, poate fi considerat cel mai prost an din istoria fotbalului prahovean! Şi nu numai pentru fotbal a fost „praf”, pentru că, din păcate, s-au desfiinţat echipe importante şi din alte sporturi, handbalul şi baschetul fiind victimele dificultăţilor economice şi ale prostului management.
„Cazul” Petrolul doare cel mai tare
Pentru prima dată în istoria sa, Petrolul Ploieşti – clubul fanion al judeţului nostru – a ajuns în Liga a IV-a, la nivel de amatori! De fapt, echipa care a coborât în eşalonul judeţean nici nu ştim dacă este Petrolul sau nu, într-o conjunctură ciudată, mărcile înregistrate ale clubului ploieştean ajungând la primărie, care, deşi nu face nimic cu ele, refuză să le dea celor care măcar încearcă să construiască o nouă echipă de fotbal, iar palmaresul este un subiect de controversă, asupra căruia vom reveni pe larg la începutul anului viitor.
Revenind la Petrolul, clubul „lui Capră”, târât în tot felul de combinaţii periculoase în ultimii ani, acuzaţiile de deturnări de fonduri, de evaziune fiscală şi altele de acelaşi gen, în „sfera penală”, fiind la ordinea zilei, anul 2016 a adus moartea sa, la propriu. Mai întâi, din punct de vedere sportiv, pentru că Petrolul a retrogradat la finele unui retur şi play-out dezastruos, Mihai Stoichiţă, Constantin Schumacher (foto – antrenorul cu cele mai slabe „cifre” în mandatul său pe „Ilie Oană”, în care nu a reuşit să ia vreun punct, în cele cinci meciuri din campionat!) şi Jerry Gane fiind antrenorii care au bifat „agonia galben-albastră”. Apoi, pe fondul lipsei oricărei investiţii, clubul fiind ţinut artificial în viaţă în ultimele luni, doar cu banii din drepturile TV, în iunie, odată cu retrogradarea sportivă, în eşalonul secund, s-a declarat falimentul, societatea SC FC Petrolul SA fiind acum în „lichidare”.Zeci de ani de muncă, tradiţie, istorie s-au întrerupt brusc, în urmă rămânând de găsit doar explicaţiile unui declin incredibil, în care un club care lua Cupa României ducând 30.000 de ploieşteni în Bucureşti şi scoţând peste 100.000 de persoane în centrul oraşului Ploieşti, în anul 2013, s-a „curăţat definitv” 3 ani mai târziu.
Petrolul 52 şi un alt început. Plus controverse
Anul 2016 a fost şi cel în care, pentru mai bine de o lună, Petrolul „nu a existat”, după falimentul SA-ului lui Capră, demararea unui nou proiect fotbalistic fiind greoaie şi plină de incertitudini, care, din păcate, nici astăzi nu s-au terminat.
A apărut Petrolul 52 – club girat de fostele glorii şi de prezenţa a mii de spectatori pe „Ilie Oană”, la startul acestui nou proiect fotbalistic. Susţinut în totalitate din banii privaţi, cu „baza” încasărilor formată din încasările de la public (vânzarea biletelor şi a abonamentelor a fost principala sursă de venit), clubul a pornit la drum cu o „tripletă” de conducere formată din reprezentanţi ai tuturor generaţiilor de petrolişti, Mircea Dridea, Octavian Grigore şi Cristi Vlad fiind „cei care au ieşit în faţă”. Din păcate, proiectul nu beneficiază de niciun fel de sprijin din partea autorităţilor, în ciuda faptului că în toate campaniile electorale „Petrolul” a fost un subiect pe care mulţi l-au trecut la priorităţi, când a fost „vremea votului” s-a ajuns chiar la situaţia incredibilă de a nu se mai întruni cvorumul pentru a se lua o decizie! Astfel, din punct de vedere al mărcilor şi palmaresului, avem parte de un „vid” în anul 2016, situaţia confuză fiind deranjantă, ilogică. Iar premisele, deloc simple, spre progres, fiind clar că pentru un viitor fotbalistic, cu calitate şi performanţe, este nevoie de mult mai mult!
CSM-ul, altă deziluzie
Tot în 2016, s-a pierdut şi un centru de copii şi juniori reprezentativ pentru fotbalul nostru, o parte dintre grupele Petrolului trecând la un nou club, exclusiv cu activitate juvenilă – Petrosport, iar ceea ce a mai rămas a ajuns la Petrolul 52, Petrolul 95 sau a dispărut, pur şi simplu, o altă „pată” pe acest an fiind şi activitatea fotbalistică de la Clubul Sportiv Municipal Ploieşti!
CSM-ul a fost, la rândul său, într-un declin evident, manageriatul controversat ducând la o situaţie de blocaj total, o parte din activitate fiind abandonată, alta susţinută de sponsori, părinţi etc, „semnalul” fiind acela că, din păcate, nici clubul municipalităţii nu reprezintă o garanţie că vom avea fotbal, prea curând, în judeţul nostru! Iar anul care a trecut a dus la o altă premieră negativă – anume ca la CSM, echipa de juniori republicani, înscrisă în premieră la nivel de competiţie FRF, să nu se prezinte la un meci „acasă”, în semn de protest pentru neplata salariilor antrenorilor!
Provincia – sedusă şi abandonată
Iar dacă în Ploieşti totul s-a cam dus pe apa Sâmbetei, finalul de an aducând şi demolarea unei arene care însemna ceva în istoria fotbalului – stadionul „Matizol” fiind pus la pământ pentru a face loc unui cartier de blocuri – nici în restul judeţului situaţia nu a fost mai „roz”.
Astfel, eşalonul secund rămâne unul „interzis” pentru fotbalul prahovean, după defuncta Fortuna Poiana Câmpina (club care încă se „luptă” cu falimentul) niciun alt club neavând perspective de a ajunge la acest eşalon valoric.
Mai jos, în Liga a III-a, singurul plus a fost reprezentat de apariţia, la Ploieşti, a „satelitului” Astrei, care a primit loc din partea Federaţiei Române de Fotbal la acest eşalon, în timp ce campioana judeţeană – CS Păuleşti – a renunţat la dreptul câştigat pe teren, preferând să rămână în Liga A decât să se „lupte” pentru a face pasul spre „semi-performanţă”. Adăugând şi că Petrolistul Boldeşti se chinuie şi ea, din greu, în eşalonul trei, nu putem să tragem altă concluzie decât că fotbalul prahovean a ajuns la cel mai slab nivel, calitativ şi cantitativ, din întreaga lui existenţă. Culmea, chiar în anul când o echipă mutată din Ploieşti, la Giurgiu, Astra, a reuşit să devină campioana ţării şi să ajungă în primăvara europeană…
Întrebarea ar fi: se poate mai rău ca în 2016? Noi credem că nu, deşi, când e vorba să se aleagă praful, putem candida cu brio la orice medalie!
Handbal – ioc, baschet pa!
Tot anul acesta, situaţia celorlalte sporturi de echipă a degenerat rapid, întregul judeţ Prahova rămânând cu doar o singură echipă în primul eşalon, indiferent de sport, Tricolorul LMV, la volei, fiind cea care mai ţine Prahova pe „hartă”!
Incredibil, în doar câteva luni, pe rând, din Clubul Sportiv Municipal au dispărut baschetul masculin, care promovase în Liga I, handbalul feminin, care a bifat chiar şi o participare în cupele europene (EHF Cup) înainte de a-şi da „obştescul sfârşit”, şi handbalul masculin, din eşalonul secund, după o retrogradare ruşinoasă din Liga Naţională! Culmea, „managerii” acestor proiecte care au dus la situaţii ridicole, ruşinoase, sunt singurii care au „câştigat ceva”, la propriu! Îşi iau salariile, în continuare, chiar dacă au înglodat clubul în datorii, proiecte eşuate şi achiziţii controversate!
