Florin Tanasescu
Există suspiciunea rezonabilă că odată cu Lăsata Secului și intrarea-n Post, în această perioadă apar preocupările de esență pur creștinească, de genul înghesuiala de Black Friday, spovedania și, acolo unde e cazul, împărtășitul. Cum ultimele două acte sunt strâns legate, norma imperativă zice că e musai să-ți ierți turnătorul pentru a ți se permite împărtășania. Clemența vizavi de cel care ți-a făcut rău intervine în faza procesuală a lăsatului de la sine, iar făptuitorul- iertător poate fi chiar și unul dintre cei mai periculoși infractori pe care i-a cunoscut vreodată țara asta: Gică Popescu, Toni Greblă, Mariana Rarinca sau Olguța Vasilescu.
Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale unei rezoluții împăcaționale – cum ar zice un stagiar care-l anchetează pe Victor Ponta -, nu-i neapărat nevoie de voință politică, ci numai constrângerea morală. Iată cum se compune o scrisorică de iertăciune:
“Dragă delatorașule/ Cunosc binele pe care l-ai făcut societății multiamericane dezvoltate de către Hans Klemm pe teritoriul nostru, deci pe tine te anunț că te iert, iar lui îi doresc întoarcere ușoară la bază. Am înțeles că trebuia să-mi întorci serviciul, precum Dinu Pescariu ( aici iertătorul face o confuzie cu Serrena Williams – n.n.) Simonei Halep, deci ai dat cu subsemnatul fiindcă și eu îți compuneam, în liceu, scrisorele către gagicile care nu te-au băgat niciodată-n seamă.
Nu puteam să tac, precum Klaus, rezemat de “Coloana Infinitului” (eroare de înțelegere, fiindcă Ponta a zis “Infinită”, dar ținând cont că amândoi sunt oameni politici, se acceptă – n.n.), iar iertarea mea este nelimitată. De asemenea, mi-e cvasiimposibil să disjung între cei care mi-au făcut un rău mai mic și un rău mai mare- Traian Băsescu sau Klaus Iohannis ? – , deci vă bag pe toți în aceeași cofă. A iertării, firește.
Sus-amintita rezoluție împăcațională cuprinde inclusiv destăinuiri care țin de vizitele intime permise în unitățile penitenciare. Iertătorul a trecut de pragul discreției, transmițându-i delatorului său următoarele: “A venit la mine și am stat preț de câteva minute la taclale chiar PreaFericitul. Neoficial, mi-a propus un târg: dacă îi spun unde-s conturile mele, se va ruga pentru sufletul meu și mă va scuti de plata TVA la plata liturghiei. Plus că îmi va livra, zilnic, Ziarul Lumina, să mai aflu și eu care este cursul leu/euro. Mi-a lăsat, prin ordonanță bisericească, un răgaz de 40 de zile, să mă gândesc la ofertă”.
Revenind la ce doare mai tare, iertătorul mai scrie: “Subsecvent actului material de împăcare, care nu mă costă decât scăderea dreptului la corespondență cu încă o scrisoare, te rog ca, dacă-l vezi, transmite-i salutările mele lui Moise Guran și faptul că pare mai matur când prezintă stiri economice decât atunci când se vâră în alte chestii. Și, cum nimic din ceea ce pare nu este, așa se pare că stau lucrurile și cu postul tv DIGI 24.
Turnător făcut, nu născut, am înțeles că, în lumina principiului umanitar care, măcar în teorie, cică virgula călăuzește dreptul nostru penal, te-ai interesat de cum o duc eu în unitatea penitenciară. Te asigur că de data asta, Raluca Prună are dreptate: “Precum în iad, așa e și pe-aici”.
Ghidându-mă după principiile “Iartă și vei fi ierat”, „Dăruiește și vei primi”, „Mituiește și vei fi «miruit»“, aștept cu nerăbdare fie să ies de-aici și să bem o bere-mpreună, fie să vii și tu aici, fiindcă-s tare încurcate rechizitoriile Domnului.
Vezi să aduci și niscaiva vin bisericesc !”
