Sfântul Cuvios Ştefan s-a născut la începutul secolului al VIII-lea, în Constantinopol. Din copilărie a cunoscut viaţa şi învăţătura tuturor sfinţilor prăznuiţi în Biserică. A fost călugărit la vârsta de 16 ani. Cuviosul Ioan, văzător cu duhul, a zis la venirea Sfântului Ştefan la mănăstire: „Să te binecuvânteze pe tine Dumnezeu, fiule, şi să te facă vas de alegere”. Iar părinţilor lui le-a zis: „Într-adevăr, s-a odihnit Duhul lui Dumnezeu peste copilul acesta”. După multe nevoinţe, Sfântul Ştefan cel Nou se retrage la vârsta de 42 de ani într-o chilie atât de mică, încât cei care au văzut-o au spus că este mai degrabă un mormânt, iar nu locuinţă de odihnă. Din Sinaxar aflăm că „aici petrecea, vara arzându-se şi iarna îngheţând; iar sub îmbrăcăminte avea trupul încins cu fiare şi de la umeri până la mijloc era înconjurat cu altă cingătoare de fier, pironit de amândouă părţile şi pe sub braţe cu altă cingătoare de fier. Sfântul Ştefan a luptat împotriva celor care declarau că icoana este un idol. Era perioada când împăratul Constantin Copronim (741-775) îi persecuta pe creştinii care cinsteau sfintele icoane. Aşa se face că multe icoane erau arse, îngropate, sfărâmate sau lăsate în locuri de necinste.
