Acest fericit s-a născut la douăzeci şi patru de ani ai tiraniei lui Leon Isaurul, luptătorul împotriva icoanelor. Ajungând la patruzeci şi trei de ani, şi mergând cu împăratul la oaste împotriva bulgarilor, a făcut vitejie mare. Deci, lăsând cinstea şi mărirea pe care împăratul voia să le dea, s-a dus la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeiesc, a mers şi mai la înălţimea muntelui, şi acolo a găsit doi monahi care se pustniciseră patruzeci de ani, pe care nu-i văzuse nimeni niciodată şi a auzit de la ei de toate cele ce avea el în cuget. Luând de la dânşii binecuvântare şi ducându-se de acolo, a ajuns la muntele Trihalicului, după aceea la Mănăstirea Avgarilor, apoi la munţii Cunduriei. Şi, învăţând treizeci de psalmi, îi cânta împreuna cu acest tropar: „Nădejdea mea este Dumnezeu, scăparea mea este Hristos, acoperământul meu, Duhul Sfânt”. Acest fericit umblând prin multe locuri şi făcând multe minuni, şi cele viitoare arătând, s-a dus la Mănăstirea lui Antidie, unde a răposat întru Domnul la adânci bătrâneţi, căci era de nouăzeci şi patru de ani.
