Florin Tănăsescu
Cui i-a mai rămas o brumă de cultură își aduce, probabil, aminte că pe front, în calitate de corespondent de război, lui Nicolae Moromete îi căzuse pe umărul drept limba unui soldat neamț. Flăcăul căpătase, astfel, un tic – își sucea tot timpul capul spre dreapta sau ridica din umăr când nu-l întreba nimeni cât fac radical din zero.
O astfel de macabră apucătură, denumită în zilele noastre și tic, îi va ajunge, după publicarea exit-poll- urilor, și pe cei nărăviți în a promite verzi și uscate electoratului, dar știința le consacră denumirea de deformații profesionale, iar nu „hapucături postelectorale”, cum se zice în popor.
Astfel că, post-eșec, Alina Gorghiu și cine i-o mai rămâne pe-aproape de Revelion va ciocni un pahar cu șampanie în oglindă, după care îl va trânti, cu năduf, de podea, fiindcă pe sticla televizorului îl va vedea pe Victor Ponta rostind un mesaj de Anul Nou pentru românii din diaspora.
Dragnea va avea chestii și mai grele pe cap. El își va căuta reabilitarea judecătorească săpând cu cazmaua în căutarea probelor materiale care să-l scoată basma curată după dosarul Referendumul, pentru a merge cu ele la CEDO. Acolo, în fața unui complet de judecători din care nu va lipsi judecătoarea Iulia Motoc, va aduce drept mărturie o tigvă, cu argumentația că apanajul învierii morților este exclusiv al lui Iisus (se va uza de precedentul Toma Necredinciosul vs. Înviatul Lazăr). Așadar, hotărârea pe care ar trebui să o dea Curtea ar fi de achitare a lui Dragnea, pe motiv că n-o fi el Mântuitorul, dar e apt să fie premier. În plus, statul român va trebui să-i plătească și despăgubiri pe latură civilă, până la concurența celor 102 taxe nescoase de Guvernul Cioloș.
Traian Băsescu, după ce va da cu capul de pragul de jos (PMP nu va aduna nici măcar 5 la sută din sufragii), va bălăngăni o sticlă de țuică distilată în toamna asta. Se recomandă, în acest caz, să nu i se dea vreo armă pe mână, fiindcă, la disperare, omul e capabil să pună-n practică vorbele lui Sergiu Nicolaescu “M-au ciuruit, Turcescule !”.
Călin Popescu Tăriceanu se va întoarce la vechile lui pasiuni – călcatul accelerației la motoare și cocoțatul pe șaua din spate, a domnișoarelor aflate în căutarea unei identități electorale și a unui statut social. Poate să fie Brigitte Sfăt, poate fi Vica lui Pițurcă și, de ce nu, chiar Lorette, că are și Călin o vârstă, nu numai Țiriac.
Nici Nicușor Dan, exponentul cel mai imaculat al țării, nu poate fi sărit din schema celor „hapucați”. Astfel, fredonând în Piața Universității “Unde e iluziile mele, care le-am avut”, este posibil să schimbe sloganul pentru viitoarele alegeri, în sensul “Uniți, ratăm cu poarta goală”. Numai Gabriela Firea, de după perdeluța de catifea de la primărie, îl va privi cu milă pe nefericit și îi va da din fondul de rezervă rămas nedevalizat de Oprescu, o foaie de cort să doarmă sub Podul Grant, acolo unde nu-i nici scandare nici întristare, fiindcă FRF a desființat Rapidul. În semn de solidaritate, i se poate alătura și Remus Cernea.
Pregătiți-vă, așadar, de hapuri electorale și de hapucături postelectorale !
