Pentru cei mai mulţi dintre noi, muzica are puterea de a ne destinde şi a ne înveseli, în timp ce pentru alţii muzica nu are niciun efect. Aceştia din urmă suferă de ceea ce specialiştii numesc anhedonie muzicală – incapacitatea de a resimţi plăcere în urma stimulării creierului prin muzică, conform iflscience.com.
Pentru a afla ce se petrece la nivel neuronal în aceste cazuri, un grup de cercetători din domeniul neuroştiinţelor, în frunte cu Dale Purves de la Universitea Duke din Carolina de Nord, a analizat prin intermediul tehnologiei fMRI (imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională) activitatea cerebrală a 15 persoane ce sufereau de anhedonie muzicală şi au comparat rezultatele testelor cu cele ale persoanelor iubitoare de muzică.
În urma acestor testări, cercetătorii au constatat că persoanele care sufereau de anhedonie muzicală înregistrează un nivel mai scăzut de activitate cerebrală într-o anumită regiune a creierului, numită nucleul accumben (NAcc), prin comparaţie cu persoanele care au declarat că se simt stimulate muzical.
Având în vedere că NAcc este parte activă a sistemului de recompensă al creierului, anhedonia muzicală ar putea fi explicată, astfel, printr-o deficienţă a acestui sistem. Cu toate acestea, testele efectuate pe aceiaşi participanţi au arătat că în cazul jocurilor de noroc activitatea nucleului accumben a fost una normală, ceea ce sugerează că nu este nimic în neregulă cu circuitul neuronal de recompensă, iar problema este legată, în mod special, de muzică.
Cercetătorii şi-au îndreptat apoi atenţia asupra legăturilor neuronale ce au loc între sistemul de recompensă – striatumul ventral, ce include şi NAcc şi cortexul auditiv – şi partea neuronală care este responsabilă pentru prelucrarea sunetelor.
Astfel, analiza lor a arătat că participanţii care sufereau de anhedonie muzicală aveau o conexiune mult mai slabă de-a lungul acestor legături neuronale, prin comparaţie cu subiecţii care nu sufereau de această condiţie.
Pentru a testa aceste rezultate, cercetătorii au supus analizei un alt grup de 15 persoane care sufereau de o sensibilitate acută la muzică, cazuri în care legăturile neuronale ale sistemului de recompensă s-au dovedit a fi deosebit de active, cu o conexiune puternică între striatumul ventral şi cortexul auditiv.
„Anhedonia muzicală poate fi asociată cu o reducere a interacţiunii dintre cortexul auditiv şi reţeaua subcorticală a sistemului de recompense, indicând faptul că această interacţiune este necesară pentru ca subiectul să resimtă plăcere atunci când ascultă muzică,” sunt de părere cercetătorii studiului de faţă, publicat în jurnalul „Proceedings of the National Academy of Sciences”.
Care sunt cauzele acestor diferenţe, înregistrate la nivelul conexiunilor striatumului ventral între persoanele iubitoare de muzică şi persoanele care suferă de anhedonie muzicală, rămâne în prezent un mister şi pentru cercetători, conform sursei citate.
