Serghie şi Vah au trăit la Roma pe vremea împărăţiei lui Maximian (către anul 296). Deci, învăţându-se şi urmând din început credinţei creştinilor şi dumnezeieştilor Scripturi, şi fiind pârâţi la împăratul, îi siliră să facă împreună cu dânsul jertfă de idoli; iar ei neprimind nicidecum aceasta, i-au descins de brâie şi le-au luat portul cel de podoabă, ce purtau împrejurul grumajilor, i-au îmbrăcat cu port femeiesc, i-au dus în mijlocul târgului, ca să-i ocărască, încărcaţi de lanţuri. Apoi au fost trimişi la guvernatorul Antioh – un dregător cu deosebire crud – în cetatea Barbalison pe Eufrat. Aici apropiindu-se, din arătare îngerească s-au umplut de îndrăzneală şi de putere dumnezeiască, şi întâi Vah fiind bătut cu vine de bou crude multă vreme, şi-a dat duhul în aceste chinuri. Iar lui Serghie făcându-i-se strânsori în multe chipuri, băgându-i în picioare încălţăminte de fier şi silindu-l să alerge departe, după aceea băgându-l în temniţă, şi iarăşi pironindu-se cu aceleaşi răni de încălţăminte, i s-a tăiat capul.
