Acesta a fost căpetenie a cetăţii Negran din Etiopia, pe vremea împărăţiei lui Iustin, în anii 442. Iar în Etiopia împărăţea Elezvoi, preacredinciosul împărat. În ţara omeriților împărăţea păgânul Dunaan, evreul. Această ţară a omeriţilor în Sf. Scriptură se numeşte Sava, iar de greci este numită Arabia fericită. Fiindcă binecredinciosul Elezvoi biruise pe păgânul Dunaan şi pusese păzitori şi credincioşi de-ai săi, ca să păzească şi să ocârmuiască cetăţile acelea, pentru aceasta Dunaan s-a sculat cu război şi a omorât pe păzitorii dreptmăritorului Elezvoi. Mergând şi la cetatea Negran, a înconjurat-o şi neputând-o lua cu război, a făcut jurământ cum că nu vă supăra pe creştinii din ea şi aşa a intrat în cetate. Apoi călcându-şi jurământul, a omorât pe toţi câţi i-a aflat în ea, atât bărbaţi, cât şi femei. Care cu toţii au stat bărbăteşte şi au mărturisit credinţa cea în Hristos. Atunci şi Sfântul Areta a stat cu bărbăţie şi mărime de suflet la lupta muceniciei. Cu toate că era atât de bătrân, cât nici nu putea umbla. După ce mai întâi viteazul acesta nevoitor al dreptei credinţe a întărit cu cuvintele sale pe toţi cetăţenii săi în credinţa cea în Hristos, a luat moartea prin sabie şi aşa s-a mutat către Domnul.
