Florin Tanasescu
Contrele din ultima vreme între Klaus Iohannis și Călin Popescu Tăriceanu, de care a auzit tot votantul creștin sunt, în fapt, doar abureli. Gurile rele (ăia care regretă amarnic că l-au votat pe Klaus) spun că îndărătul aroganței făcute de Iohannis la adresa lui Călin (“Acest individ dorește desființarea DNA”), între cei doi e o adevărată prietenie. Stă, în acest sens, o misivă sustrasă dintr-un birou prezidențial, trimisă de şeful statului președintelui Senatului, plagiată după modelul “Epistola Sfântului Pavel către Corinteni”. Zice așa:
”Gagiule, de-aș grăi în limbile oamenilor, și nu într-ale politicienilor, ți-aș zice că nu te-aș fi vorbit niciodată de rău. Om sunt și eu și, pe cale de consecință, există suspiciunea rezonabilă că sunt supus greșelii, dar mai ales serviciilor.
Căline, dacă nu pune Dragnea de-un referendum și apuc să fiu președinte până-n 2019, iar prietenia ta nu o am, nimic nu mai îmi doresc să fiu. Nici măcar primar al Sibiului. Devin zero barat, cum zic elevii pe care-i are nevastă-mea ca dirigintă.
De-aș avea darul prorociei, măi Căline, și toate tainele le-aș cunoaște (aici mă refer la clauzele din contractul Bechtel cu statul român), dar nu te am pe tine prin preajmă, iar diaspora –
prietenă pe Facebook, nici că mă mai bate gândul la vreo plimbare, fie ea și ecumenică.
Domnule Tăriceanu, și eu am probleme cu justiția, crede-mă. Gândește-te numai la casa aia, încă neadjudecată, căreia stă să-i cadă tencuiala, iar cerdacul i s-a părăginit. Lucrurile stau ca dracu: nici Koveși nu pune sechestru pe ea, nici pe mine nu mă lasă s-o vând. Adică, dacă pe cine nu lași să plagieze, nu te lasă să trăiești, dacă înțelegi ce vreau să spun.
Călin Popescu Tăriceanu, de-aș cunoaște toate mișcările din sânul partidului meu, PNL, om m-aș face ! Dar, după cum a zis selecționerul Cristophe Daum – «Să ne temem de Insulele Feroe chiar și atunci când nu sunt cu noi în grupă» – și eu am ajuns să mă feresc de Alina Gorghiu, care mi-a adus pe tavă capul lui Blaga. Nu de alta, dar se știe: cine trădează o dată, o face și-a doua, și-a noua oară.
De-aș putea să mă exprim mai bine în limba română, Căline dragă, aș putea să te fac să înțelegi că acțiunile astea, ale procurorilor DNA, sunt precum probele sportive eliminatorii la recrutarea polițiștilor din rândul civililor; unii trebuie sacrificați pentru a ne face loc tot nouă, ăștia care-om mai rămâne, cum bine a zis Victor Ponta.
Domnule Tăriceanu, de-aș împărți toată avuția mea – aici mă refer la banii câștigați din meditații – și de-aș duce trupul meu să fie tras pe roată, precum Horia și Cloșca (adică de-aș merge la sala de fitness), tot nu aș fi împăcat cu gândul că ești întrebat de reporteri, când te saltă mascații, dacă te simți cu musca pe căciulă.
Tăricene, să știi că dragostea este îndelung răbdătoare, lucru pe care nu l-au știut alelalte patru neveste ale tale. Iar dacă prin mediul rural circulă vorba «Ce știe tot satul, află ultimul bărbatul», ai grijă că tot ce se știe prin Parlament tu încă habar n-ai.
Închei spunându-ți că praf în ochii norodului e totul, totul, Căline. Inclusiv chestia cu recuperarea prejudiciului de către ANAF, DIICOT, DNA . Noi să fim sănătoși”.
