* ADHD este o tulburare comportamentală manifestată prin imposibilitatea copiilor de a se concentra asupra unei îndeletniciri anume. Este o problemă medicală ce debutează în copilărie şi, dacă nu este descoperită şi tratată corespunzător, se poate extinde în timp, afectând şi viaţa adultă. În lipsa unui tratament corespunzător poate avea consecinţe nefavorabile asupra activităţilor şcolare, casnice, profesionale sau a relaţiilor interumane.
ADHD are 3 simptome majore, pe baza cărora poate fi uşor recunoscută:
Neatenţia – este cel mai comun simptom, acesteia adaugându-i-se în timp, incapacitatea de concentrare, de ordonare a activităţilor precum şi probleme majore de memorie. Sarcinile şi îndatoririle profesionale sunt îndeplinite cu deosebită greutate.
Impulsivitatea – adulţii suferind de ADHD nu sunt capabili să menţină aceeaşi slujbă pentru mult timp, au tendinţa de a cheltui banii fără măsură şi nu se pot dedica unor relaţii socio-afective de lungă durată.
Hiperactivitatea – această stare este resimţită în mod acut de copii. Adulţii o percep ca pe o nelinişte permanentă, care nu le permite să desfăşoare activităţi relaxante şi liniştitoare, precum cititul. Studii recente au demonstrat că 60% din copiii cu ADHD suferă de această condiţie şi în perioada adultă (în SUA, de exemplu, sunt diagnosticate 8 milioane de persoane adulte cu această tulburare). ADHD este o boală ce prezintă componenta genetică, cercetările actuale în domeniu vizând descoperirea exactă a genei implicate. Se pare că există o relaţie de tip cauză-efect între ADHD şi fumatul sau consumul de alcool în timpul sarcinii. Diagnosticul se pune de obicei între vârsta de 6 şi 12 ani, moment în care simptomatologia devine deranjantă şi evidentă atât pentru copilul ajuns la şcoală, cât şi pentru cei din jurul său. Procentul ADHD diagnosticat în timpul vieţii adulte este, din acest motiv, destul de redus.
* Anemia reprezintă diminuarea cantităţii de hemoglobină funcţională circulantă totală. În practică nu se ţine seama de variaţiile eventuale ale volumului plasmatic, astfel că anemia este definită ca o scădere a concentraţiei de hemoglobină din sângele periferic sub 12 grame/100 ml la femeie sau 13 grame/litru la bărbat.
