Ana Maxim
Aproape 25% dintre cele 1.056 de persoane adulte cu handicap din centrele rezidențiale aflate în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova nu sunt vizitate de nicio rudă. Pentru că persoanele dragi au uitat de ei, angajaţii din centre și colegii de cameră au devenit singura lor familie. Oamenii își continuă viața încercând să lupte cu boala și să-și păstreze optimismul, știind că nu mai au puterea să-și mai schimbe destinul, mai ales că mulți dintre ei au o vârstă înaintată. În centrele rezidențiale din județ, alături de prahovenii abandonați de familii se află și persoane care nu mai au nicio rudă în viață. În momentul de față, toate locurile din cele 11 așezăminte sociale pentru persoane adulte cu handicap din Prahova sunt ocupate, iar cererea din partea celor care doresc să fie primiți în aceste centre este în creștere.
„Ce i-a făcut să mă uite ?”
Chiar dacă sunt bine îngrijite, sute de persoane adulte cu handicap din centrele rezidențiale prahovene ascund o tristețe în suflet. Nu înțeleg nici acum de ce familiile le-au abandonat. Unele mărturisesc că se așteptau la un alt destin, iar la amurgul vieții ar fi dorit să fie alături de nepoți, spunând povești. Din partea vieții au primit, însă, lovituri foarte dure. S-au resemnat, însă, iar acum angajații din așezămintele sociale și ceilalți beneficiari din aceste centre reprezintă unica lor familie.
Este și cazul unui bărbat care locuiește într-o comună din apropierea Ploieștiului. Acesta a pierdut casa, semnând în acte că i-o cedează nepotului. După ce a fost dat afară din locuință, a dormit pe străzi mai bine de cinci ani. La un moment dat a suferit un accident de tren, în urma căruia i-au fost amputate ambele picioare. Starea de sănătate s-a înrăutățit și nici situația locativă nu s-a rezolvat. În anul 2014, după cum ne-au precizat reprezentanții DGASPC Prahova, asistentul social de la serviciul public de asistență socială din cadrul primăriei a făcut demersuri pentru încadrarea în grad de handicap a persoanei respective, a obținut toate actele doveditoare, necesare drepturilor la pensie și l-a internat într-un centru rezidențial din județ. Acolo beneficiază de îngrijire specializată, dar nu îl vizitează, însă, nimeni.
Un alt caz impresionant este cel al unui tânăr de 35 de ani, cu afecțiune neuropsihică severă din copilărie, dobândită în urma administrării defectuoase a unui vaccin. După cum ne-au precizat reprezentanții direcției amintite, acesta a urmat tot traseul instituțional destinat copiilor cu handicap, apoi, la împlinirea vârstei de 18 ani, a ajuns într-un centru rezidențial pentru persoane adulte cu handicap. Mama sa a divorțat când el avea doar 5 ani, fiind nevoită să se ocupe singură de el. Când a devenit adult, a fost internat într-un centru social, din altă localitate decât cea de domiciliu a mamei. Vizitele mamei s-au rărit, din cauza vârstei și a stării de sănătate tot mai precare a acesteia. Recent, mama sa a decedat, iar tânărul nu mai este vizitat de nimeni.
Iată și mărturia cutremurătoare a unui alt prahovean, abandonat într-un centru social prahovean: “Povestea mea a început în urmă cu mai mulți ani. Nu am crezut nicio clipă că am să spun o astfel de poveste. Îmi doream ca la vârsta pe care o am acum să le spun nepoților povești. Cum este și viața asta ! Vrei, nu vrei, trebuie să te împaci cu multe. A durat mult să mă împac cu mine, să accept că nu mai este nicio cale să mă întorc în casa copilăriei mele și să trăiesc cu ce mi-a mai rămas: o valiză și câteva fotografii care-mi răscolesc amintirile. Aveam o viață normală, o soție, un copil, frați, părinți, prieteni… dar boala a survenit în tinerețe și mi-a răpit totul. A fost nevoie să fiu instituționalizat, să urmez un tratament într-un centru specializat. Am participat la diferite terapii care m-au ajutat ca timpul să treacă mai ușor să uit unde sunt. Cei din familie nu m-au ajutat, din contră, m-au condamnat, nereușind să-mi înțeleagă boala, să creadă în mine, să mă susțină… m-au abandonat. Dumnezeu mi-a întins o mână și m-a ajutat să întâlnesc în centru oameni care au crezut în mine. Aici am descoperit o altă lume, străini care au devenit familia mea. Ei au fost cei care m-au sprijinit, m-au înțeles, au avut și au răbdare cu mine, reușind în final să mă facă să înțeleg că, în ciuda bolii, pot să mă apropii de normalitate. Astăzi, nu mă mai simt nici singur, nici marginalizat, m-am resemnat. Duc un trai liniștit, am acceptat boala, m-am împăcat cu ea, dar în adâncul sufletului meu rămâne un gol imens și o întrebare: ce i-a făcut să mă uite? “
Aşezămintele rezidenţiale, ocupate până la refuz
În Prahova, în cele 11 centre rezidențiale pentru persoane adulte cu handicap aflate în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului se aflau, la 15 septembrie, 1.056 de beneficiari, centrele fiind ocupate la capacitate maximă. Cei mai mulți adulți cu handicap se află la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică pentru Persoane Adulte cu Handicap Urlați -175 de beneficiari, Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Handicap Mislea -157 de beneficiari, Centrul de Integrare prin Terapie Ocupațională pentru Persoane Adulte cu Handicap Urlați -157 de beneficiari, Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică pentru Persoane Adulte cu Handicap de la Călinești -133 de beneficiari; Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică pentru Persoane Adulte cu Handicap Nedelea – 134 de beneficiari. Potrivit reprezentanților DGASPC, de la începutul anului și până în prezent, au fost depuse 75 de solicitări pentru îngrijire în centre rezidențiale, iar dintre acestea 58 au fost soluționate. Cei mai mulți prahoveni solicită – fie pentru ei înșiși, fie pentru rudele lor –
primirea în centre de îngrijire și asistență, numărul solicitărilor pentru internare în centrele din cadrul DGASPC Prahova fiind în creștere. În prezent, 20 de persoane se află pe lista de așteptare. Dosarele acestora sunt analizate în cadrul ședințelor comisiei de specialitate din cadrul direcției și, în funcție de punctajul obținut în urma evaluării și a locurilor disponibile, sunt soluționate cererile de internare în centrele rezidențiale.
Cei care doresc să fie primiți într-un astfel de așezământ social trebuie să știe că principala condiție pentru a fi admis este aceea ca solicitantul să dețină certificat valabil de încadrare în grad și tip de handicap.
Pentru admiterea în centre publice rezidențiale sau de zi, persoana cu handicap ori reprezentantul legal al acesteia va depune și va înregistra o cerere în acest sens, la primăria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap, primăria urmând să o transmită, în termen de maximum cinci zile lucrătoare, la registratura DGASPC Prahova, însoțită de documentele necesare: copie de pe actele de identitate; certificatul de naștere, de căsătorie sau de deces al aparținătorului; copie de pe documentul ce atestă încadrarea în grad de handicap; adeverință de venit; documente doveditoare a situației locative; ultimul talon de pensie, dacă este cazul; raportul de anchetă socială; investigații paraclinice în original; dovada eliberată de serviciul specializat al primăriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul/ reședința persoana respectivă prin care se atestă că acesteia nu i s-au putut asigura protecția și îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din comunitate; acte de curatelă/ tutore, după caz.
