Florin Tanasescu
Dincolo de nedumerirea cum spunem “Alo !” în franțuzește, mai există o serie de aspecte nelămurite în cazul discuțiilor telefonice: cum începem convorbirea, ce conține ea, cum o încheiem, ce înjurătură tragem după ce am vorbit la smartfon etc.
Cu mențiunea că unii dintre români nu știu măcar că a șușoti în prezența altora reprezintă o lipsă crasă de bun simț, spicuim din Normele metodologice de folosire a telefonului, publicate de către Alexander Graham Bell.
De exemplu, dacă apelăm o persoană aflată, cum zic pompierii, în mediu ostil vieții – în pușcărie supraaglomerată, adică, este indicat să ziceți, în loc de ”Alo!”, “Hai liberare!”. Nu folosiți, deocamdată, “Hai evadare”, cum se zice în Mexic sau Columbia, fiindcă nu am ajuns – dar suntem pe-aproape – în stadiul țărilor neguvernabile.
Dacă vreți să deveniți clasici în viață, adică să vă citeze DNA-ul, via posturile de TV, băgați un citat din Pardaillan și Fausta, ca să zică președintele Asociației de Proprietari “Părea un om liniștit, cu toți boii acasă, care nu dădea șpițuri la maidanezi și, pe deasupra, era și doxat”.
Se schimbă modul de adresare atunci când nu aveți încotro și trebuie să vă sunați șeful. Iată, în acest sens, sfatul unui pensionar de la Telekomul francez: “Începeți a vă adresa cu “Să trăiți, sluga la telefon !” Acest lucru gâdilă plăcut la ureche pe șef, iar această formă de respect este întâlnită, cică, și în Consiliile Județene sau pe stadioane (vezi pretenția lui Reghecampf, după ce Steau a luat-o pe coajă cu 0-5 de la Manchester City – fotbaliatorii să i se adreseze tot cu Mister).
Scopul și durata apelului. Chiar dacă păreau apuse vremurile în care liceenele aveau înscrise pe caiete dictando sub sechestru (pardon, ascunse sub pernă, de frica pedagogului) versurile pe care fredona Stevie Wonder – “Ai gest cold tusei ailaviu”, votanții – postacii care laudă activitatea DNA (“Mulțumim că existați”, “Vă iubim”, bla, bla) – pot suna chiar la Codruța, băgându-i textul original “I just called to say I love you”. Că nu-ți trebuie multă minte pentru treaba asta, ci dimpotrivă, ignoranță cât casa.
În schimb, cei care se pregătesc să participe la alegerile din iarnă, sunt sfătuiți să nu recurgă nici măcar la “telefonul fără fir”, pentru a întreba ce le mai fac copiii, că tot nu scapă de “brațul lung al legii”. Se găsește o coadă de topor (numit, mai nou, denunțător), care să dea pe goarnă “anchetatorilor” tot ce-au zis dar n-au făcut.
Încheiați convorbirea pe un ton cald, cordial și, după ce v-ați asigurat că ați închis telefonul pus pe speaker, și că nu e nimeni prin preajmă, puteți adresa înjurătura pe care-o considerați cuvenită.
Alo ! E cineva acasă ? Deschideți sau spargem ușa !
