Petre Apostol
A trecut şi ediţia de la Rio de Janeiro a Jocurilor Olimpice de Vară. Echipa României a revenit în ţară, cu bune, cu rele, cu medalii, cu dezamăgiri, cu speranţe de mai bine. Vor urma analize, dezbateri, declaraţii de tot felul.
Deja, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Alin Petrache, a anunţat că îşi asumă neîndeplinirea obiectivului şi că îşi va depune mandatul, având în vedere că România a obţinut doar cinci medalii în total, dintre care una singură de aur.
Totuşi, nu de demisii este neapărat nevoie în sportul românesc, nu doar de asumări ale neîndeplinirii obiectivelor, nu doar de declaraţii. Ci este nevoie de o strategie care să fie aplicată, deoarece declinul nu a apărut în patru sau opt ani.
Chiar şi la Sydney 2000, când România avea una dintre cele mai prolifice ediţii ale Jocurilor Olimpice din istoria sa, declinul sportului românesc se putea remarca, dar atunci nu se vedea la nivel mare, deoarece nimeni nu se uită spre ceea ce se întâmplă la nivelul copiilor, nu-i aşa? Iar de la acel nivel porneşte construirea unei strategii, pentru că, fără o bază solidă, nu se poate realiza ceva durabil.
După fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice apar oficiali care vorbesc despre ceea ce nu funcţionează. Dar, imediat după ce trece entuziasmul competiţiei, vocile se fac neauzite, declaraţiile rămân simple vorbe. Ar fi momentul prielnic ca acum să se ia măsuri reale pentru a se realiza o strategie viabilă ca să se construiască o ţară bazată pe principiile unei societăţi sănătoase, deoarece sportul trece de graniţele Jocurilor Olimpice.
