Sfântul Apostol Bartolomeu a fost ales, pentru zelul său, pentru răspândirea creştinismului printre neamuri. A fost răstignit în Armenia cea mare a Răsăritului. Iar sfintele lui moaşte, creştinii care se aflau acolo, punându-le într-o raclă de piatră, le-au mutat în Urbanopoli, unde izvorau tămăduiri şi mântuiau neamurile de bolile ce le bântuiau. Slugile diavolului, văzând acestea, au luat racla aceea cu sfântul trup al Apostolului şi au aruncat-o în mare, împreună cu alte patru care aveau în sine moaştele a patru sfinţi mucenici: Papia, Luchian, Grigorie şi Acachie. Plutind însă Apostolul pe deasupra mării şi trecând adâncurile cele strâmte ale Elespontului a sosit în Marea Egee; de acolo la Marea Adriatică şi, lăsând în stânga ostrovul Siciliei, având alături şi pe bunii biruitori mucenici ce se aflau în celelalte racle, a sosit la ostrovul Lipariei. De aici, bunii biruitori mucenici, lăsând pe marele Apostol să odihnească în locul ce şi-a ales, ei s-au întors iarăşi unde dumnezeiasca pronie a vrut să odihnească pe fiecare dintr-înşii. Şi anume: Papia în Amila, cetatea Siciliei, Luchian în Meşina, Grigorie în Colimna din Calabria şi Acachie în cetatea Ascalus.
