Regina Ana, soția regelui Mihai I al României, va fi înmormântată, astăzi, la Mănăstirea Curtea de Argeș, în noua catedrală arhiepiscopală. După cum v-am mai informat, Regina Ana a încetat din viață la 1 august 2016, la spitalul din Morges, în Elveția, iar trupul său neînsuflețit a fost adus în țară la 9 august, fiind așezat, până pe 10 august, în Holul de Onoare al Castelului Peleș, apoi a fost transportat în Capitală, la Sala Tronului din Palatul Regal de pe Calea Victoriei, unde a rămas până astăzi. Guvernul României a decis ca în ziua de 13 august să fie decretat doliu național în memoria reginei Ana. Slujba de înmormântare are loc la ora 15.00, în pronaosul noii catedrale arhiepiscopale de la Curtea de Argeș. Ctitorie a domnului Țării Românești Neagoe Basarab (1512-1521), Mănăstirea Curtea de Argeș este o capodoperă a arhitecturii medievale, dar și cea mai valoroasă construcție de arhitectură bisericească din România, potrivit unui documentar realizat de Agerpres. În pronaosul bisericii, se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab și doamna Despina (m. 1554), soția lui Neagoe Basarab, doamna Stana (m. 1531), fiica lui Neagoe Basarab și soția lui Ștefăniță Vodă al Moldovei. Tot aici se află și piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumați (m. 1529), soțul doamnei Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, cel care, spun cronicile, în anul 1526 a pus de s-a zugrăvit biserica Mănăstirii Curtea de Argeș. Tot aici, se găsesc, pe de o parte, mormintele regelui Carol I (1881-1914) și al reginei Elisabeta (1881-1916), între care se află o cutiuță pirogravată, cu osemintele micuței prințese Maria (1870-1874), iar de cealaltă parte se află mormintele regelui Ferdinand (1914-1927) și al reginei Maria (1914-1927). În testamentul scris și iscălit cu propria sa mână, la 14/25 februarie 1899, Carol I își exprima dorința ca trupul său să fie îngropat ”lângă biserica Curții de Argeș, reclădită de mine, și care poate deveni mormântul dinastiei române, însă, când capitala Regatului va cere ca cenușile mele să rămână în mijlocul iubiților mei bucureșteni, atunci înmormântarea la Curtea de Argeș va fi provizorie, până ce se va clădi un mausoleu pe o înălțime împrejurul orașului, unde se poate deschide un bulevard (mă gândesc la înălțimea înainte de biserica Cărămidari, unde se găsește astăzi un pavilion al Institutului Geografic Militar)” (”Istoria românilor în timpul celor patru regi, vol. I Carol I”, de Ioan Scurtu). Odată cu urcarea pe tronul României a regelui Carol I (1839-1914), orașul Curtea de Argeș, fosta capitală a Țării Românești, a reintrat în atenția istoriei. Avariată de incendii, cutremure și prădată de mai multe ori, biserica a fost supusă de-a lungul timpului mai multor lucrări de restaurare. Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost refăcută în forma de astăzi între 1875-1886, la inițiativa regelui Carol I, după planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy. Această refacere, absolut necesară, a avut însă parte și de critici, mai ales datorită faptului că a modificat ansamblul mănăstirii, prin înlăturarea zidului fortificat de la exterior și prin demolarea marii clopotnițe ridicate de Matei Basarab. Regele Carol I a construit parcul Mănăstirii Argeșului și palatul episcopal (1886-1890), care era folosit ca reședință regală de vară. Construită în stil german, clădirea este simetric dispusă în raport cu axa Catedralei, având în centru paraclisul, cu turnul-clopotniță. Paraclisul (ridicat cu un an înainte de palatul regal) adăpostește moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia. În sala de recepții a fostei reședințe regale, s-au ținut ședințe importante ale Consiliului de Coroană, iar apartamentele regale de la etaj i-au găzduit pe regii României. Regina Elisabeta a locuit aici doi ani, iar după ce s-a îmbolnăvit, pentru ea a fost montat un lift, unul dintre primele din țară. Printre obiectele cu însemnătate istorică, se află și o Sfântă Scriptură scrisă cu litere de aur și pictată de regina Elisabeta, alături de câteva icoane lucrate în mozaic. După moartea regelui Carol I, regina Elisabeta s-a retras la Mănăstirea de la Curtea de Argeș, unde a încetat din viață, la 18 februarie 1916, în urma unei duble pneumonii. Aici a și fost înmormântată. La 1 martie 1889, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 aug. 1865) a fost proclamat, prin Decret, Principe al României, cu titlul de Alteță Regală. S-a căsătorit, la 10 ianuarie 1893, cu principesa Maria a Marii Britanii și Irlandei de Nord. La 28 septembrie/11 octombrie 1914, Ferdinand I a devenit rege al României. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, a fost încoronat rege al tuturor românilor. În timpul Primului Război Mondial, regele Ferdinand s-a alăturat curentului favorabil Antantei, chiar dacă a fost nevoit să lupte împotriva țării sale natale, Germania, implicându-se chiar și în operațiunile militare. În timpul domniei sale, s-a înfăptuit reforma agrară, pentru care a fost numit ”Rege al țăranilor”. Totodată, regele Ferdinand I a promulgat Constituția din 1923, fiind adoptat votul universal. Ferdinand I a murit la 20 iulie 1927, la Sinaia. La 23 iulie, Ferdinand I a fost înmormântat la Catedrala episcopală din Curtea de Argeș, cu ”o pompă vană și rece”, după cum avea să mărturisească Nicolae Iorga. Personalitate cu impact în mediul politic, social și cultural al societății românești, regina Maria nu a pregetat să se folosească de propria-i carismă în vederea slujirii intereselor naționale ale poporului său. A susținut de la început alianța României cu țările Antantei în vederea unirii provinciilor românești aflate sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar și a fost supranumită ”mama răniților” și ”regina-soldat”, pentru atitudinea ei curajoasă din timpul Primului Război Mondial, când a lucrat direct pe front în spitale de campanie și a coordonat activitatea unei fundații de caritate. După încoronarea de la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari, regina Maria a efectuat vizite oficiale în Europa de Vest. Călătoria în Statele Unite ale Americii, în 1926, a fost considerată un succes extraordinar. Regina Maria a murit la 18 iulie 1938, în castelul Pelișor. Prin prevederile testamentare, trupul i-a fost înhumat în Catedrala episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima i-a fost depusă în ctitoria sa „Stella Maris” de la Balcic. A trebuit, însă, să fie luată de la Balcic, odată cu cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, în 1940, și depusă în firida unei stânci de lângă Castelul Bran. În 2015, la inițiativa regelui Mihai, Casa Regală și Ministerul Culturii au hotărât de comun acord ca locul inimii reginei Maria să fie Salonul de Aur din Castelul Pelișor. Separat, în Paraclisul Sfinților Petru și Pavel, situat în imediata apropiere a mănăstirii, se găsește sicriul cu rămășițele pământești ale regelui Carol al II-lea (1930-1940), aduse în 2003 de la Lisabona, Portugalia, unde acesta a fost înhumat în 1953. La 10 mai 2009, a fost pusă piatra de temelie a noii catedrale arhiepiscopale de la Curtea de Argeș, care va avea și rolul de necropolă regală, în prezența principesei moștenitoare Margareta și a principelui Radu. La ceremonie, a fost prezent și arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Calinic. Lăcașul de cult, ridicat din inițiativa Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, în parteneriat cu Casa Regală a României, va avea hramul Sfânta Muceniță Filofteia și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. De altfel, aici va fi depusă și racla cu moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia. Amplasată la intrarea în incinta Mănăstirii Curtea de Argeș, noua catedrală va avea, în linii mari, arhitectura Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș și nu va depăși ca dimensiuni vechea ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab. Până în prezent, ea a fost ridicată „la roșu”, fiind construite zidurile și finalizată o mare parte din acoperiș. Conform proiectului, în incintă va exista un loc special amenajat, unde vor fi locurile de veci pentru membrii Casei Regale a României și arhiepiscopii Argeșului și Muscelului. Tot aici vor fi depuse și rămășițele pământești ale regelui Carol al II-lea.
