Marian Dima
La 35 de ani, luptătorul Ion Iulian Panait va reprezenta judeţul Prahova la Jocurile Olimpice de la Rio!
Panait – un sportiv cu o poveste de viaţă impresionantă – a acceptat provocarea de a-şi povesti episoade din cariera sa, luptătorul stabilit acum în Germania putând fi considerat un adevărat exemplu, din toate punctele de vedere.
„Sportul mi-a oferit totul, iar faptul că un copil din apropierea Mizilului, care la nici 10 ani ajungea la casa de copii, a reuşit în viaţă se datorează acestei pasiuni. Oamenii care m-au ajutat şi cărora le voi fi recunoscător toată viaţa, antrenorul de la Buşteni – Mirel Stănciulescu, cel care m-a adus prima dată în sală, la Buşteni, antrenorul de la lotul naţional şi de la Dinamo – Petre Cărare, soţia mea, tot sportivă, fostă medaliată continentală, au fost oamenii importanţi, care m-au ajutat să devin ceea ce sunt” – povesteşte Panait, care a ajuns în sala de lupte mai degrabă dintr-o întâmplare. „Eram vreo 20 de copii, jucam fotbal, pentru că eu eram pasionat şi de fotbal, iar la căminul «9 Mai» din Buşteni domnul antrenor Stănciulescu ne-a provocat la o întrecere de «trântă», ca să mă exprim pe înţelesul tuturor. Am doborât repede câţiva colegi şi, de atunci, a început cariera mea, una în care, îmi place mie să spun, toate s-au întâmplat la timpul lor şi, până la urmă, aşa cum ar fi trebuit să se întâmple” .
Panait a avut, desigur, momente dificile, unele pentru că provenea din casa de copii, altele pentru că antrenorii de la loturile naţionale aveau alţi preferaţi, dar, până la urmă, cu „muncă, răbdare, perseverenţă”, le-a rezolvat pe toate şi, iată, are şansa să-şi încheie cariera internaţională cu o participare la Olimpiadă, a doua din cariera sa (a mai luptat şi la Beijing, în 2008).
„Am decis să încerc această calificare la Rio la îndemnul antrenorului meu de la Dinamo, care este şi la lot – Petre Cărare. Am obţinut calificarea la turneul din Mongolia – Ulan Bator, unde adversarii mei tradiţionali s-au mirat că am reapărut să concurez, credeau că la cei 35 de ani m-am apucat de antrenorat, deja. Au avut însă o surpriză, şi sunt convins că pot, cu puţin noroc pe tabloul principal, să vin cu o medalie de la Rio. Am un mare avantaj, acela că eu lupt acum în Germania, în Bundesliga de lupte, unde finalele se joacă având 6000-7000 de oameni în tribune, şi nu mai am nicio presiune. Ion Panait face lupte de plăcere, să reţineţi asta, după 10 ore de muncă în construcţii, o muncă pe care o respect, care îmi place şi care îmi asigură un trai decent, mie şi familiei mele. Apoi, merg în sală şi mă bucur de antrenamente, am acolo exemple de colegi care luptă şi la vârste mai înaintate decât a mea! Aşa că merg şi mă lupt cu oricine” – povesteşte Panait, care are câteva atu-uri importante. „Eu fac categoria, nu am probleme. Şi, reţineţi, nu iau nici vitamine, măcar, în mod obişnuit, nu am un plan de medicamentaţie. Nu am avut accidentări grave, sunt pregătit pentru orice, m-a pregătit viaţa să trec peste toate şi prin toate. Sincer, o medalie ar fi ceva de vis, din toate punctele de vedere, dar şi faptul că am ajuns aici e bine” – declară Panait, care şi-a reîncărcat bateriile câteva zile, la Buşteni, înainte de participarea la Olimpiada „braziliană”.
Chiar astăzi i se va acorda, de către Primăria Buşteni, prin edilul Emanoil Savin, titlul de „Cetăţean de Onoare” al oraşului de pe Valea Prahovei. „Dacă iese bine Olimpiada, din renta pe care o voi primi, îmi fac casă de vacanţă la Buşteni. Este locul unde m-am format ca om, unde mi-am petrecut cele mai frumoase clipe ale copilăriei, simt un fior şi când trec cu trenul prin gara de aici. Îmi place mult să văd că se continuă tradiţia secţiei de lupte”, a mai adăugat luptătorul prahovean.
