Luiza Radulescu Pintilie
N-aş fi scris aceste rânduri poate niciodată dacă nu m-ar fi intrigat, dincolo de limite, uşurinţa cu care, la ceas de seară, ni s-a transmis că dezinfectanţii diluaţi de Hexi Pharma până la a-i transforma în apă chioară – dar cu efect mortal !!!-se cam încadrau, de fapt, în limite normale. După ce, zile întregi, s-a vorbit despre bolnavi omorâţi de substanţele care ar fi trebuit să-i apere de bacterii şi microbi în spitalele pe al căror pat de suferinţă s-au aflat, după ce Condrea-patronul firmei amintite- a fost declarat când sinucigaş, când victimă a celui mai incredibil complot orchestrat de „servicii”, într-o afacere catalogată drept un atentat direct la viaţa românilor, ni se spune, dintr-o dată, sec, că lucrurile stau cumva cu totul altfel. Rândurile acestea nu sunt despre Hexi Pharma- nici despre Hexi Farma, fiindcă s-a vorbit chiar despre existenţa a două firme cu denumiri aproape identice-, aşa cum nu sunt despre Dan Condrea , afacerile şi femeile din viaţa lui, cum titra cineva „la cald” în plin scandal.
Rândurile acestea sunt DOAR despre bolnavi- şi din păcate sunt mulţi românii bolnavi şi la fel prahovenii.Şi mai ales despre bolnavii care nu au bani să se urce în primul avion care să-i ducă la Viena, în Turcia, în Germania , în Israel sau măcar la Bucureşti, ori în alte vreo două-trei centre universitare din ţară, ceva mai dotate, ca să-şi salveze viaţa. Mai precis spus, e vorba despre bolnavul de rând, care are de făcut puţine alegeri: ori stă acasă, strânge din dinţi, suferă şi riscă să moară privind nedumerit la ştirile contradictorii despre sistemul sanitar în care şi aşa nu prea are încredere, ori îşi ia pijamaua, ceva de mâncare şi curajul să bată la poarta spitalului în care sunt şanse maxime ca dezinfectanţii să provină de la Hexi Pharma, cu speranţa că poate are totuşi şanse să scape viu!!! Orice ar alege, bolnavul acesta are dreptul să ştie adevărul şi doar adevărul ! Spus clar de instituţiile autorizate şi în baza unor probe fără dubiu ! Dacă dezinfectanţii sunt diluaţi şi de 2500 de ori,cum s-a spus iniţial- deşi au existat chimişti care au precizat că e imposibil- sau doar de 7, de 10, sau de „n” ori , acest lucru trebuie cunoscut, cei vinovaţi pedepsiţi, iar bolnavii vor decide în consecinţă ce au de făcut. Dar dacă, potrivit noilor informaţii, totul a fost doar o exagerare- ca să spunem doar atât- cine răspunde pentru spitalele, doctorii, asistentele, infirmierele terfelite în grup şi pentru spaima pacienţilor de a mai intra pe poarta „fabricilor morţii?!” Cui foloseşte să dezinformeze, să stârnească panică şi isterie? Cui foloseşte să înfricoşeze, la ore de maximă audienţă, o mamă însărcinată, care chiar a doua zi trebuie să se ducă la maternitate, paralizând-o de teama pentru viaţa sa şi a copilului pe care urmează să-l aducă pe lume ? Cui foloseşte să deznădăjduiască şi mai mult un bolnav măcinat de cancer, îngrozindu-l doar la gândul că trebuie să se mai întoarcă, pentru tratament, la spital ? Cui foloseşte să strecoare în sufletul oricărui bolnav- reamintim, bolnavul acela căruia soarta îi lasă puţine alegeri !- că e condamnat din start, fie doar şi din cauza dezinfectanţilor ?! E deja prea mult că un tată şi-a pierdut fetiţa pe care a refuzat să o interneze de teama infecţiilor intra-spitaliceşti !!! Cunosc bine situaţia din spitale, suferinţele părinţilor mei lăsându-mă să o văd foarte de aproape în ultimii ani ,mai ales pe cea de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti. Tocmai de aceea am mărturisit ,chiar din primele cuvinte, că nu aş fi vrut să scriu aceste rânduri. N-aş fi putut să-mi alung orice urmă de subiectivism şi să uit, nici măcar preţ de o literă, că tatăl meu le-a considerat, până la ultima răsuflare, drept îngeri pe cele două doctoriţe chirurg şi pe cea de anestezie intensivă care i-au prelungit viaţa câţiva ani după ce un medic din Bucureşti mi-a spus, direct în faţă, că n-are ce să-i facă şi să ne pregătim de ultimul drum. Nici că inima mamei mele şi-a domolit „fibrilaţia” -şi nu doar o singură dată- internată fiind la acelaşi hulit spital ploieştean. Nu era drept în faţa cunoscuţilor mei şi a necunoscuţilor care s-au confruntat cu o altă „faţă” a aceluiaşi spital sau a altor spitale româneşti, din respect, din înţelegere, din compasiune pentru ei alegând să tac, decât să devin prea subiectivă !
Ştiu foarte bine că generalizările fac la fel de mult rău şi „uitându-i” pe cei care nu-şi onorează profesia pe care singuri şi-au ales-o, dar şi batjocorindu-i, otova, pe toţi medicii-buni şi răi- laolaltă. Am avut şi îmi păstrez convingerea că acolo unde e vorba despre viaţă şi despre moarte lucrurile trebuie cântărite cu precizie farmaceutică, darămite să mai îngăduie diluări ori… exagerări! Ceea ce m-a determinat să încalc această convingere este doar revolta pe care am simţit-o văzând din nou că tocmai autorităţi ale statului , obligate şi plătite să vorbească deschis despre sistemul sanitar şi mai ales să ia măsuri încât să-l vindece de multele lui „bube”, se încurcă mereu- cu bună ştiinţă sau nu- în propria neputinţă, inconştienţă şi lipsă de responsabilitate. Dezinfectanţii sunt ori apă chioară ori diluaţi în limite legale ?! Brânza cu e-coli a omorât sau nu a omorât copii nevinovaţi ? Unităţile de transfuzie de pe o listă neagră care a inclus şi spitale din Prahova sunt acreditate sau nu? Şi acestea sunt doar trei dintre ultimele gafe ale unora pentru care îmi este mai mult decât clar că bolnavul de fapt nu contează, oricât şi-ar declara interesul faţă de el, şi pentru care doctorii sunt liberi să plece încotro văd cu ochii, alăturându-se miilor care şi-au luat deja lumea în cap, lăsând goale spitalele de acasă sub loviturile pietrelor aruncate în obraz de pacienţi , de aparţinători , de sistemul sanitar pe care au ales să-l slujească, de bâlbâielile ministrului de resort, de dotarea sărăcăcioasă, de… de…de…de…
În loc de orice altă încheiere, întreb din nou: cui foloseşte ?!
