Cum anunţă Bulă o tragedie
Ştrul a murit într-un accident, iar Bulă a fost trimis să-i dea vestea soţiei acestuia.
– Fii atent, i s-a spus, femeia e foarte delicată, ai grijă cum îi vorbeşti.
Ajunge Bulă la femeie acasă şi începe conversaţia prevăzător.
– Sunteţi văduva Ştrul? întreabă el.
– Nu, domnule! răspunde ea intrigată.
– Punem pariu?
Nelămuriri la bătrâneţe
Soţul, la aniversarea vârstei de 75 de ani, se adresează credincioasei lui soţii:
– Dragă, de multă vreme vreau să te întreb ceva. Mereu m-a frapat faptul că, de departe, cel de-al şaptelea copil al nostru nu seamănă cu ceilalţi. Măcar acum, spre sfârşitul vieţii, aş vrea să ştiu, a avut un alt tată?
Emoţionată, soţia mărturiseşte:
– Da, ai dreptate, a avut alt tată.
– Şi poţi să-mi spui cine a fost?
– Tu!
Ardelenii se hotărăsc să declare război Chinei. La un moment dat unul dintre ei îi atenţionează pe ceilalţi:
– Bă, da’-s milioane!
– Da’ chiar, bă, unde-i îngropăm?
Când se ducea la repetiţii, la “Scala” din Milano, tenorul italian Enrico Caruso (1873-1921) cumpăra ziare mereu de la acelaşi vânzător. Într-o dimineaţă, însă, cântăreţul trecu mai departe fără să se oprească.
– Signore, aţi uitat să cumpăraţi ziare!, strigă vânzătorul.
– N-am uitat, însă n-am portmoneul la mine.
– Nu-i nimic, signore! O să-mi plătiţi mâine.
– Şi dacă mor până atunci?
– Ei, mare pagubă!
– Ce faci?
– Mănânc şi mă gândesc la tine!
– Ce drăguţ! Ce mănânci?
– Colivă.
Ghidul către un grup de turişti: – Pe locul ăsta, unde ne aflăm acum, tâlharii jefuiau călătorii…
– Şi acum ?
– Acum nu-i mai jefuiesc tâlharii, acum s-au construit trei hoteluri…
Dumneata ai o nevroză, ar trebui să încerci să fii mai vesel, să fredonezi melodii de muzică uşoară, să spui bancuri, să zâmbeşti…
– Am încercat, domnule doctor, dar m-au dat afară din serviciu..
– Te-au dat afară?! Dar unde lucrai?
– La o firmă de pompe funebre…
Banii sau viaţa!, îl somă un tâlhar pe medicul stomatolog în locuinţa căruia intrase.
– Bani nu am, se plânse medicul, iar cu viaţa mea nu ai ce să faci. Dar ca să nu pleci, totuşi, cu mâna goală, uite, mă ofer să-ţi scot un dinte pe gratis!
Un bolnav îşi revine din comă.
– Doctore, nu trebuie să-mi mai spui nimic! Am scăpat şi ce-a fost mai rău a trecut!
– Perfect adevărat, dar de unde v-aţi dat seama?
– După mutrele posomorâte ale rudelor mele…
La psihiatru: – Am ajuns la concluzia că nu se mai poate trăi cu mine, domnule doctor! Soţia m-a părăsit, familia ei nu mai vrea să ştie de mine…
– Spune-mi repede şi mie, cum Dumnezeu ai reuşit performanţa asta?
Un medic proaspăt căsătorit este invitat discret, prin telefon, de către colegii lui, la o partidă de poker.
– Draga mea, sunt chemat la spital, zise acesta îmbrăcându-se grăbit.
– E ceva urgent?
– Foarte urgent, trei medici sunt deja acolo şi mă aşteaptă…
Un tip se plimba pe malul mării. În ochii lui se poate citi tristeţea. Un prieten îl vede şi-l întreabă:
– De ce eşti trist?
– Acum doi ani, aici s-a înecat prima mea soacră.
– Ei, încearcă să uiţi acest trist episod al vieţii, îl consolează amicul, doar ai o altă soacră acum.
– Da, oftează Bulă, dar nu vrea să intre în apă…
Un englez umbla prin Carpaţi ca să culeagă folclor. Coborând o vale, vede un baci cu oile. Fericit că poate să-şi demonstreze veleităţile lingvistice, intră în vorbă cu baciul:
– Ce faci, bade? Paşti oile?
Baciul se scarpină pe creştet şi îşi vede de oi mai departe. Englezul, înfuriat, scoate ghidul de conversaţie din buzunar şi repetă întrebarea.
– Ziua bună, bade! Ce faci, paşti oile? Baciul îl ignoră complet, iar, după un timp, se uită la inglez, îşi dă clopul pe spate şi-i zice: – Hey, men, I think you have an obsession.
Unui cioban nu-i fătau oile aşa că s-a dus la un veterinar să-i propună ceva. Acesta îi spuse să le ducă pe deal la procreat, iar dacă oile stau la soare, înseamnă că vor făta, iar dacă stau la umbră, nu. Zis şi făcut. Ciobanul urcă oile într-o dubă şi le duce în vârful dealului, unde face ce i-a zis veterinarul. Ajuns acasă istovit, se uită pe geam, iar oile lui erau la umbră. Se ridică, le urcă iar în dubă şi pleacă pe deal. Ajuns din nou acasă istovit de nu mai putea să stea nici în picioare, o roagă pe soţia sa să se uite ce fac oile.
– Oile nu sunt nici la soare, nici la umbră.
– Cum aşa?
– Toate sunt în dubă şi una claxonează să te duci.
Omul politic englez Neville Chamberlain nu se despărţea niciodată de umbrela sa. Într-o zi însă o uită acasă. Când coborî din trenul care-l ducea la Londra, fu cât pe ce să ia umbrela unui călător. Necunoscându-l, acesta l-a apostrofat tăios. Chamberlain îşi ceru scuze şi, pentru a evita repetarea unui asemenea incident, cumpără în ziua aceea trei umbrele. Pe când se întorcea cu trenul spre casă, nimeri din nou în acelaşi compartiment cu călătorul de dimineaţă. Văzând umbrelele, acesta spuse:
– Văd că azi ţi-a mers bine!
