Leon Chirilă
Pornită din anxietatea caracteristică şi celui de-al 21-lea secol, isteria continuă să se caracterizeze prin lipsă de control asupra propriilor acţiuni, prin emoţii de tot felul – care, de cele mai multe ori, denaturează realitatea, prin crize spontane despre care aflăm tot mai des că se produc prin capetele, prin minţile multor lideri ai contemporaneităţii. Crizele însă, de cele mai multe ori, se reflectă, iată, în viaţa întregii umanităţi. Şi nu cred că exagerez, dar realitatea vieţii de astăzi ne oferă destule exemple. Astfel, suntem martorii – ca să nu încep cu cele mai negre situaţii – la isteria „pokemon.go”, care-i face pe practicanţi să ajungă, nu de puţine ori, pur şi simplu, sub roţile maşinilor care se deplasează, totuşi, de cele mai multe ori, regulamentar!
De vreo 2-3 ani asistăm, de asemenea, la isteria DNA, căreia i-a căşunat pe politicieni şi-i tot „freacă la gâlci”, în funcţie de vânturile care bat dintr-o parte sau alta a… intereselor majore! După cum, privind peste graniţe, suntem martorii isteriei migranţilor care trec prin spăngi, prin foc, prin mii de… garduri de sârmă ghimpată, cu speranţa că o vor duce mai bine pe bătrânul continent! Care continent este caracterizat de o altă isterie – şi anume cea islamică, aceasta putând fi numită, cred, fără a greşi, terorism, atentatele la care suntem obligaţi să asistăm fiind înfăptuite cu cuţite, arme de foc, bombe, maşini de mare tonaj şi cine ştie câte alte „secrete” ne mai sunt rezervate!
„Moda” isteriei este practicată, însă, de marile „căpetenii” ale mapamondului; a se vedea câte „fiţe” face actualul ţar al Rusiei, căruia nu-i mai ajung graniţele şi se tot extinde, pentru că în mintea sa nimic nu-i imposibil! Iar ca dumnealui sunt şi alţii precum liderii americani – în ale căror minţi „s-au copt afacerile” din Afganistan, şi Irak, şi „primăvara arabă” cu „pivotul” ei din Siria – sau actualul preşedinte al Turciei în mintea căruia se amalgamează arestările, restricţiile de tot felul, demiterile şi, atenţie, doritele pedepse cu moartea, precum şi „confratele” acestora – liderul Coreii de Nord. Aceştia şi alţii de teapa lor sunt isterizaţi de dorinţa de mărire spre… absolut!
Cu toate acestea, culmea isteriei acestei perioade pare că sălăşluieşte în chiar sânul bătrânului continent, unde, după retragerea Marii Britanii din UE, a început o veritabilă vânzoleală – atât prin curţile celor mari şi puternici, cât şi prin… „grădiniţe”, adică prin ţările mai mici care, întotdeauna, trebuia să ia aminte şi să aplice întocmai ordinele de la Bruxelles sau Strasbourg!?!
Şi ar mai fi o… isterie: ZIKA, ţânţarul din Brazilia care a derutat multă lume şi faţă de care se ia o atitudine cât se poate de firească – evitarea întâlnirii cu această minusculă, dar perfidă fiinţă. De aici, multă vorbărie, opinii dintre cele mai diverse şi…nervi cât cuprinde.
După toate aceste situaţii – şi câte mai sunt, deocamdată, nepomenite – nu aveţi impresia că multă lume este isterizată?
