V. Stoica
Instituțiile fiscale din subordinea autorităților publice locale sau serviciile speciale din cadrul primăriilor au obligația de a urmări, până la executare silită, datornicii la fiscul local. Însă, există și situații în care reprezentanții fiscului – care trebuie să urmărească, până în pânzele albe, recuperarea taxelor și impozitelor locale – nu au posibilitatea să încaseze debitele restante, din cauza faptului că persoanele datoare nu dețin bunuri sau venituri pe care să se poată pune poprire, în vederea recuperării datoriilor la fiscul local.
În această situație s-au aflat autoritățile din Valea Călugărească, pentru că zeci de locuitori din comună nu dețin nici bunuri și nici nu au venituri care să constituie o posibilitate de recuperare a datoriilor acestora.
Astfel, de la cea mai mică sumă de 40 de lei, înregistrată ca obligație fiscală restantă, la cea mai mare sumă – 12.518 lei, cel puțin deocamdată datornicii au scăpat de executare silită pentru simplul motiv că nu au nimic înregistrat pe numele lor, nici măcar un salariu din care să fie recuperate sumele restante.
Potrivit legii, autoritatea locală a întocmit procese verbale de declarare a stării de insolvabilitate pentru persoanele respective, ceea ce înseamnă că se întrerupe aplicarea măsurilor de executare silită pentru recuperarea obligațiilor fiscale restante înregistrate de debitorul declarat insolvabil, precum și calculul penalităților aferente acestor debite.
Lucrurile nu se opresc însă aici, pentru că serviciul fiscal are obligația să efectueze, cel puțin o dată pe an, o investigaţie asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită. În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare silită iau măsurile necesare de trecere din evidenţa separată (în care sunt trecuți odată cu declararea insolvabilității) în evidenţa curentă şi de executare silită.
