Sfinţii Mucenici Ipatie, Leontie şi Teodul erau soldaţi romani. Leontie, grec de origine, era comandant de armată în oraşul fenician Tripoli, pe vremea împăratului Vespasian (70-79). Când împăratul l-a numit pe senatorul roman Adrian guvernator al districtului fenician, i-a dat libertate deplină în a „vâna” creştini. În drumul său spre Fenicia, Adrian a auzit de faptele Sf. Leontie care a întors pe mulţi păgâni la creştinism şi l-a delegat pe tribunul Ipatie cu un detaşament de soldaţi la Tripoli, să-l prindă şi să-l aresteze pe creştinul Leontie. Pe drum, însă, Ipatie a căzut grav bolnav şi, fiind aproape de moarte, a avut un vis în care i s-a arătat un înger care i-a spus: „Dacă vrei să fii tămăduit, tu şi soldaţii tăi trebuie să spuneţi de trei ori: „Dumnezeule al lui Leontie, ajută-mă!”. Deschizând ochii, Ipatie l-a văzut pe înger şi i-a spus: „Dar eu trebuia să-l arestez pe Leontie şi acum să cer ajutor Dumnezeului său?” În acel moment, îngerul a dispărut. Ipatie a povestit visul său soldaţilor, după care toţi împreună au cerut ajutor Dumnezeului căruia i se închina Sf. Leontie.