Interviu cu poetul ploieștean Justin Dumitru
Ana Maxim
– La doar 21 de ani, ești autorul câtorva volume de poeme și ai obținut o serie de premii. Ce reprezintă distincțiile literare pentru tine?
– Premiile, distincțiile, onorurile conturează, desigur, o anumită poziție, însă în literatură și artă, în genere, nu atestă în mod constant efectul dorit de majoritatea creatorilor, și anume acela de a revendica un public tot mai larg. Tocmai de aceea, nici nu mă aștept să se petreacă o seducție în masă. Sunt mulțumit să văd că numărul celor care mi-au citit cărțile crește periodic, dar, mai ales, sunt mulțumit să văd tineri intrigați de mesajele acelor poeme (multe dintre poeme au mesaj social –n.ns). Startul poetic propus l-a luat, mai întâi, generația mea! Premiile creează uneori și o anumită îndatorire spre rezultate care să satisfacă orice minte și orice inimă curioase; or, când oferi un dar, te aștepți să întrezărești o urmă de gratitudine, chiar de nu anticipezi în totalitate doleanțele celuilalt. Premiile conferă, în definitiv, această gratitudine.
– Ce mesaj dorești să transmiți prin cel mai recent volum?
– Mesajul e cât se poate de simplu: schimbarea de mentalitate o pot face chiar doi sau trei cititori. Nu e nevoie de atâta masă condensată de carne în săli protocolare, în saloane fastuoase, pe fotolii plușate, care mai de care discutând cu jind în preajma resurselor financiare din domeniul culturii pe care le devorează în numele propriu. Nu spun că o armată de creiere ascuțite nu e necesară, este, dar acele creiere să servească, înainte de toate, scopului pentru care s-au impus.
– Generația tânără nu mai este atât de atrasă de lectură, cu atât mai puțin de poezie. Tu cum reușești să convingi publicul să-ți citească volumele?
– Am două absolvente de litere care se ocupă de planificarea și promovarea evenimentelor, lansărilor, prezentărilor etc. Uneori, ele vin cu propuneri și le dezbatem împreună. Iar în online, păstrez personal legătura cu punctele și programele de interes.
– De ce ai ales să te exprimi prin intermediul poeziei?
– Poezia a fost, în adolescența mea, cireașa de pe tort. Am scris poezie, înainte de toate, pentru a-mi delimita percepțiile despre realitate de percepțiile altora, prinse în malaxorul spiritului gregar și al eticii de carton. Poezia a ținut de perioada aceasta, până în 20 de ani. Nu am ales-o, poezia mi-a dat o șansă și am profitat de ea.
– Lucrezi la un nou volum de poeme? Când îl vei lansa?
– Voi pregăti în această vară o antologie. Cuprinde și câteva poeme meșterite în primăvara anului 2015, dar pe care nu le-am introdus în volumul ,,Dinții care scrâșnesc refuzul”. Se vor regăsi acolo cele 57 de poeme însumate din ambele volume (black aphrodisiac și Dinții care scrâșnesc refuzul ), plus alte 7 poeme pe care le-am menționat mai sus. Lansarea va fi, cel mai probabil, în vară. Nu mai scriu poezie, dar voi promova ce am scris până acum.
– Te pregătești să pleci în străinătate pentru a-ți promova creațiile. Ce ne poți spune despre această călătorie ?
-Voi pleca pentru câteva lansări de carte, mă voi bucura și de două traduceri ale căror detalii urmează să le discut, precum și de un proiect personal de care, cu singuranță, veți auzi la momentul oportun.
Justin Dumitru s-a născut la 15 martie 1995 în Ploiești, fiind în prezent student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi la ASE Bucureşti. A debutat cu volumul de poeme black aphrodisiac (ed. Tracus Arte, București 2014), pentru care a obținut Premiul Național ,,Nichita Stănescu” Opera Prima; Trofeul ,,Poesis litera” al Festivalului Național de Poezie și Proză ,,Mihai Eminescu“, precum și alte premii de revistă. Poemele sale au apărut în majoritatea revistelor literare din țară și în câteva publicații din străinătate. „Dinții care scrâșnesc refuzul“ este cel mai nou volum de poeme semnat Justin Dumitru, apărut la ed. Charmides, în noiembrie 2015, pentru care a primit o distincție din partea Ministerului Culturii.
