Florin Tanasescu
Recunoașterea vinovăției nu numai că accelerează procesele, dar facilitează atât munca procurorului, cât și a avocatului din oficiu. În astfel de spețe, făptuitorii recunosc comiterea infracțiunii, scapă și cu suspendare și cu banii neluați. În ultimul său cuvânt, inculpatul, deși își recunoaște greșeala, aruncă o parte din vină și pe Opoziție. Adică pe sistem. Cităm, aleatoriu, dintr-o pledoarie finală.
“Sunt o fostă tânără rezervă de cadre, care a fost făcut pionier la Muzeul Doftana. Nu credeam că viața și mascații mă vor duce, după treijdeani, tot între ziduri – în arest preventiv, la Poarta Albă.
Din “Jurământul pionierilor”, care mi-a marcat pe vecie viața, am reținut doar începutul – “Voi învăța și voi munci pentru a deveni interlop de nădejde al patriei mele, Suedia”. Pe când mă chinuiam să învăț și textul ” Voi respecta neabătut legile țării”, a venit Revoluția și, după câte am văzut la Televiziunea Română Liberă, am crezut că se abrogă paragraful. Ca urmare, am trecut la fapte.
Am bătut, așadar, Turcia, am fost și pe la bulgari, și pe la sârbi. De la fiecare am avut de învățat câte ceva, deși acuzarea – dom’ procuror aici de față – zice că am luat. Recunosc că am ciordit câte ceva din Suedia – de unde am fost și extrădat -, dar pentru mizilicul furat pe-acolo, la noi poliția nici nu s-ar fi sinchisit să mă salte. Dar, în fine, câte bordeie, atâtea obiceiuri ale locului. Așa că mie mi-au spart ușa cu “berbecul”, la șase și-un minut, dimineața.
Am tranzitat și vremurile alea, în care era aglomerație mare la două puncte de desfacere: tarabele unde se juca alba–neagra și facultățile particulare. Datorită experienței câștigate la jocurile de noroc am zis să dau examenele la “x și zero”. Pe băncile facultății- care avea un parc foarte frumos amenajat în dosul unei școli de șoferi – am fost coleg cu Andreea Esca și Valeriu Zgonea. Gabi Firea fiind atunci în liceu, iar Nicușor Dan și Cătălin Predoiu o trăgeau, ca și-acum, de codițe. Revenind la Zgonea, ăstuia chiar i-am dat cursurile mele, trase la Xerox, unde trăgeam și banii falși.
De voie, dar mai ales de nevoie, am început să cotizez la un partid, care mi-a făcut cu ochiul, susținându-mă în afaceri. Pentru cauza partidului, am dat-o “Tot înainte ! ”, cum se zicea în Angajamentul pionierilor, lucru care acum este prevăzut în Codul de procedură penală ca infracțiune în formă continuată.
Onorată instanță, am iubit și eu, odată, doi ochi negri la o fată! Minoră. Aveam vreo patrujdeani, apăruse Facebookul, a fost like la prima vedere ! Au intrat însă pe fir băieții de la Crimă Organizată, care mă acuză de prostirea victimei din mediul rural prin metoda Loverboy, deci de proxenetism.
Acestea zicându-le, vă rog să luați în considerare spășenia mea și să îmi dați pedeapsa cea mai blândă –
muncă în folosul comunității. Adică în staff-ul de campanie al vreunui partid neacuzat de constituire de grup infracțional organizat”.
