Acest tic nervos are și un nume. Se numește oncofagie și, în cele mai multe cazuri, debutează încă din copilărie. Presa britanică a relatat cazul unui bărbat de 40 de ani care a murit pentru că „și-a ros unghiile mult timp”. Mai exact, decesul a survenit pe fondul unei septicemii cauzate de lezarea gravă a pielii din jurul unghiilor.
Atunci când avea o dispoziție proastă, când era stresat, anxios sau deprimat, bărbatul obișnuia să-și roadă unghiile. Cu unghiile sângerând mai mult decât de obicei, bărbatul a ajuns la spital. Medicii au constatat că rănile se infectaseră, iar infecția se generalizase provocând un stop cardiac, potrivit avantaje.ro.
Aceștia au încercat să-i salveze viața tăindu-i vârful degetului pentru a împiedica infecția să se extindă și i-au administrat antibiotic timp de 2 săptămâni. Din păcate, bărbatul nu a supraviețuit.
O cercetare realizată pe 50 de pacienți care își rodeau unghiile a dezvăluit faptul că acestea sunt caracterizate de perfecționism. Așadar, dacă micuțul tău a început să-și roadă unghiile, poate că nu-și dorește decât să-ți dovedească faptul că e cel mai bun.
Copiii încep să-și roadă unghiile de la vârsta de 2 ani, dar acest gest se transformă în dependență după vârsta de 5 ani. Cel mai important lucru este să nu-ți cerți copilul că își roade unghiile. Acest lucru ar putea să-l enerveze și să-l ambiționeze să persiste în acest obicei.
Mai degrabă propune-i să vorbiți despre cum se îngrijesc corect mâinile și, în timp ce aveți această discuție, încearcă să descoperi cu discreție ce probleme îl frământă. Oncofagia ascunde, adesea, tulburări emoționale.
Cu siguranță ai auzit și tu de un truc la care apelează mulți părinți pentru a-și dezvăța micuții să-și roadă unghiile, și anume folosirea unei oje amare. Totuși, specialiștii spun că acest truc nu este eficient întrucât nu înlătură problema emoțională a copilului.
De asemenea, rosul unghiilor poate fi doar un simplu act de imitație. Cel mic poate a văzut acest gest la cineva cu care intră frecvent în contact și și l-a însușit. În acest caz, este mult mai simplu să-l dezveți de acest obicei. Discuția despre îngrijirea corectă a mâinilor ar trebui să fie suficientă.
Cel mai bine este să găsești împreună cu micuțul tău o activitate de substituție, cum ar fi un joc nou care să-l țină concentrat, un film nou care să-i stârnească interesul etc.
Dacă metodele tale nu dau rezultate, nu-ți rămâne decât să apelezi la ajutorul psihologului care, prin mijloace specifice, va afla ce se află în spatele ticului nervos al celui mic.
