Sfântul Eutihie avea ca patrie Sevastopolul. Auzind de buna vestire a lui Hristos, şi-a lăsat părinţii şi rudele şi s-a apropiat de iubitul ucenic al lui Hristos, de Apostolul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Deci, urmând obiceiurilor lui şi fiind următor vieţii aceluia, învăţase de la dânsul cereasca înţelepciune şi scosese darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor. Umplându-se el de râvna apostolească, a dezrădăcinat din temelie înşelăciunea idolească. Asemenea şi pe Sfântul Apostol Pavel aflându-l, ca steaua pe soare, i-a urmat lui, ostenindu-se împreună cu dânsul în propovăduirea cuvântului şi răbdând bărbăteşte toate primejdiile. Pentru aceea este numit ucenic al amândurora, al Sfântului Evanghelist Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu şi al Sfântului Apostol Pavel. Numindu-se el apostol – între cei mai mici apostoli -, deşi nu se află în numărul celor şaptezeci de apostoli, însă s-a cinstit cu numire apostolească, drept unul ce s-a ostenit cu cei mai mari apostoli întru bună vestire a lui Hristos şi ca unul ce a fost sfinţit de dânşii episcop la slujirea cuvântului şi la jertfe. Eutihie a străbătut multe ţări, propovăduind pe Hristos, nu numai cu dânşii, ci şi singur.
