Luiza Rădulescu Pintilie
Seve urcând, pline de viaţă, în ramuri ajunse, zvelte, până spre cer ori, dimpotrivă, secate sub scoarţa unui copac încovoiat şi îmbătrânit. Frunziş verde, viu şi coroana înflăcărată a unui arbore peste care a căzut, poate, cea dintâi întomnare. O lumină caldă, strecurată, solar, printre crengi tinere. O ramură ninsă şi o alta împovărată de pure flori albe. Un măr falnic şi rodul aurit al copacului din poveştile copilăriei. Verticalitatea câtorva arbori apropiindu-se privirii prin ochiul de geam al unei vechi ferestre.O coroană rotundă, „şlefuită” parcă de natura ce nu şi-a dezvăluit, nici până azi, priceperea, dar căreia artista i-a surprins perfecţiunea. Pentru că fiecare în parte şi toate laolaltă sunt metafore ale unui simbol des prezent în artă – copacul- transpuse în culoare, în stilu-i personal, de artista Marilena Ghiorghiţă prin noua expoziţie ce va fi vernisată, mâine, la Galeria de Artă din Ploieşti. Copacul vieţii, copacul cunoaşterii, copacul din poarta casei, copacul din noi. În fapt, 29 de tablouri aşezând pe pânză, dincolo de fineţea laviurilor, de surprinzătoare suprapuneri de culoare şi transparenţe, de tuşele acrilice ori de cele topite în pasteluri, de nobleţea foiţei aurite, o frumoasă, profundă şi unitară interpretare a unei întregi filozofii de viaţă şi artistice. Dincolo de răsăritul ce îmbrăţişează un tânăr arbore pot fi „citite”, printre culori – ce poartă, pentru cunoscători, blazonul înseninat al pictoriţei – forţa, aspiraţia înălţării şi impetuozitatea tinereţii, aşa cum amurgul se anină nu numai de ramuri, ci şi de anii din toamna vieţii. Verticalitatea şi stabilitatea nu sunt doar ale mărului dintr-o rodnică livadă, ci şi ale omului care îşi păstrează demnitatea mai presus de vitregiile anotimpurilor şi de tulburarea vremurilor.
Văzut în atelierul artistei, în care am avut bucuria să întârzii mai bine de un ceas cu puţin înainte ca lucrările sale să plece spre simezele expoziţionale, maiestuosul măr pictural mi se părea a fi adus din grădina bunicului meu, pe care o păstrez şi azi în amintire. Aşa cum „copacul tinereţii” şi cel din povestea cu merele de aur m-au retrimis la unicii ani ai adolescenţei şi chiar mai demult, la vremea copilăriei.
Florilor ce par abia rupte din grădină, peisajelor din Balcicul cu străzi înguste, case albe, muşcate şi mici cafenele de care s-a îndrăgostit, ferestrelor filtrând o tainică lumină, obiectelor cărora le-a adăugat înţelesuri noi, artista le alătură,prin noua expoziţie, o interesantă şi reuşită abordare picturală a temei copacului.
Criticii de artă vor găsi, cu siguranţă, şi alte virtuţi ale fiecărui tablou şi ale expoziţiei în întregul său, ale tehnicii şi ale expresivităţii ce poartă semnătura unei artiste cunoscute şi recunoscute, absolventă a Facultăţii de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti (clasa profesoarei Rodica Lazăr), ale cărei lucrări s-au aflat în multe expoziţii şi care îmbogăţesc colecţii din ţară şi din străinătate. Personal, ca aparţinător al acelora care simt frumuseţea, căldura,valoarea unui tablou din ceea ce le transmite acesta la cea dintâi privire, pot doar să depun mărturie că exact sentimentul acesta, de a fi în faţa picturii celei adevărate, care „vorbeşte” pe înţelesul său şi necunoscătorului, l-am avut în faţa copacilor „înrădăcinaţi”, în ultimii doi ani, într-o bogată livadă artistică şi sufletească a artistei Marilena Ghiorghiţă. O livadă a unei maturităţi ce adună laolaltă anotimpurile exprimării sale în culoare şi culorile propriilor anotimpuri existenţiale.
