Sfântul Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Palechitului, şi-a pus viaţa în slujba Domnului de la o vârstă fragedă şi a petrecut mulţi ani ca pustnic. Pentru viaţa sa sfântă, fără cusur, a fost hirotonit preot şi mai apoi egumen al Mănăstirii Palechitului, de lângă Dardanele. Prin rugăciune a adus ploaia în timpul unei secete şi, asemeni profetului Elisei, a despărţit apele unui râu, a izgonit fiarele rele de pe holde, le-a umplut mrejele pescarilor cu peşte şi a făcut multe alte minuni. Mai mult de atât, el vindeca bolnavii şi izgonea demonii. Sf. Ilarion a pătimit în Joia cea Mare şi Sfântă în anul 754, când comandantul de armată Lakhanodrakon a atacat pe neaşteptate mănăstirea Palechitului în căutarea închinătorilor la icoane. Intrând cu forţa în biserică, în timpul slujbei care se ţinea, a aruncat Sfintele Daruri pe jos. Atunci au fost arestaţi patruzeci şi doi de călugări, puşi în lanţuri, trimişi la Edessa şi ucişi. Sf. Ilarion a murit în timpul acestei persecuţii pentru că a cinstit sfintele icoane.
