Nicoleta Dumitrescu

S-a făcut mereu apel la faptul că imunitatea parlamentară n-ar trebui să fie folosită abuziv sau necorespunzător pentru a proteja pe cineva. Iar acest lucru s-a auzit mai ales în ultima perioadă, în cea mai impozantă şi mai importantă clădire din România – Casa Poporului – după ce vreun deputat sau senator scăpa, ca prin urechile acului, de trimiterea la „beciul domnesc”, graţie a două-trei voturi „împotrivă” exprimate de către colegi în plen.
Cel mai recent exemplu este al deputatului care le-a cerut colegilor să nu încuviinţeze arestarea preventivă solicitată de DNA pe motiv că este în plin proces de adopţie a unui băieţel, iar lipsirea sa de libertate ar conduce la întreruperea acestei proceduri.
Iar colegii, suflete nobile şi sensibile, cu copii şi nepoţi acasă, au fost, evident, înduioşaţi: au votat doar pentru reţinerea parlamentarului, nu şi pentru arestarea lui, într-un final, acesta fiind obligat să achite o cauţiune în valoare de 1,5 milioane de lei.
În toată această situaţie, care nu este una singulară, se ridică mai ales problema moralităţii. Cum de-şi aduc aminte unii că au familie, copii doar după ce sunt pe cale de a fi „ridicaţi” şi duşi la arest? Până atunci nu aveau astfel de responsabilităţi? Se dedublau? Parlamentarul în cauză, când ar fi primit cei 300.000 de euro, drept mită, aşa cum este acuzat, nu ştia că vrea să treacă pe numele lui un copil ?
Ba ştia, am spune, dar nu i-a păsat, aşa cum se pare că nu i-a deranjat, iniţial, nici pe cei care, până acum, au făcut „cunoştinţă” cu cătuşele, arestul sau penitenciarul. Regretele, penitenţa au venit ulterior, când era prea târziu. Iar asta se întâmplă din cauza faptului că, în cazul unora – atunci când ajung în anumite funcţii – consideră că li se cuvine totul şi nu trebuie să se teamă de nimic, pentru că n-ar avea niciun fel de oprelişte.
Deunăzi, o altă serie de persoane importante, cele din dosarul Microsoft, încercau să-şi pună cenuşă pe capul plecat. Printre acestea şi un fost ministru, prahovean de origine, care, cu vocea gâtuită, repeta că îi pare rău că a intrat în politică, fiind de acord să muncească, drept pedeapsă… în folosul comunităţii.
În ce măsură l-am putea vedea pe fostul demnitar- care se caracterizase ca fiind „cel mai prost ministru din istoria României”, numind perioada în care s-au desfăşurat faptele de care este acuzat de procurorii DNA, ca fiind cea mai proastă din viaţa sa – lucrând în folosul comunităţii, rămâne de văzut.
Cert este că, având în vedere că anul acesta vor fi două runde de alegeri, cele locale şi cele parlamentare, ar fi bine ca electoratul, înainte de a pune ştampila pe buletinele de vot, să se gândească, în primul rând, de cine vrea să fie reprezentat. Nu de alta, dar poate că ar fi bine să se schimbe vremurile în care să nu mai fie aleşi băieţii buni care, ulterior, se transformă în „băieţi deştepţi” care, după ce sunt prinşi, vor să scape uşor, preferând să lucreze în folosul comunităţii!