Prof. dr. Al. I. Bădulescu
Pe 3 martie a.c. s-au împlinit 70 de ani de când, pe marea scenă a importantului templu al arhitecturii, culturii și artei românești – Ateneul Român, din București – sub autoritara baghetă a celui mai mare muzician român, genialul compozitor și interpret George Enescu, a avut loc prima audiție absolută a celebrului Oratoriu Bizantin de Paști “PATIMILE ȘI ÎNVIEREA DOMNULUI” de Paul Constantinescu.
Incontestabila capodoperă a muzicii vocal-simfonice românești are la bază un vechi text muzical bizantin din secolul al XIII-lea – manuscrisul nr. 261 din fondul grec, scris în anul 1289, document descoperit în arhiva Bibliotecii Naționale din Paris de către reputatul preot bizantinolog Ioan D. Petrescu (1884-1970), care în perioada 1928-1931 se afla la studii de specialitate la Schola Cantorum din capitala Franței. Părintele I. D. Petrescu a tradus, reconstituit și rânduit textul respectiv potrivit slujbelor religioase oficiate în BOR iar la întoarcerea în țară l-a oferit ilustrului compozitor român Paul
Constantinescu.
Distinsul muzician român, născut la Ploiești în anul 1909, absolvent al Conservatorului de muzică din București – (1933) și al unor cursuri de perfecționare la Academia de Muzică din Viena (1934-1935), a preluat acest manuscris și în urma pregătirii sale de specialitate – inclusiv în domeniul muzicii de veche tradiție bizantină – a realizat o excepțională partitură pentru această complexă lucrare vocal-simfonică. “Această lucrare, afirma compozitorul, mi-a luat 4 ani pentru compunerea ei inițială și încă aproape 3 numai pentru scrisul părților de cor, de soliști, de orchestră, adică în general 6-7 ani, fără a mai pune la socoteală anii de pregătire în materie. Ar trebui să ne coborâm cu încă 10 ani înapoi, adică de când am început să mă inițiez și să scriu muzică modală pe folclor și psaltichie, din care mi-am făcut tehnica necesară în domeniul componistic.”
După un amplu program de repetiții, la Filarmonica de stat din București, împreună cu corul mixt România (pregătit de dirijorul Nicolae Lungu), sub bagheta ilustrului compozitor și interpret George Enescu, a avut loc, în seara zilei de 3 martie 1946 – zi ce s-a înscris definitiv în istoria muzicii românești din veacul al XX-lea, prima prezență în viața publică.
Partiturile solistice au fost interpretate de personalități marcante ale artei interpretative românești din acea vreme: Nicolae Secăreanu (Evanghelistul), preotul Ioan D. Petrescu (în rolul Iisus Hristos), altista Nella Dimitriu (Maica Domnului), Mircea Buciu (Pilat), Marieta Cartiș, Elisabeta Moldoveanu și Valentin Teodorian (roluri episodice).
Această prezență în public a noii creații semnată de Paul Constantinescu a fost apreciată în cuvinte dintre cele mai elogioase de întreaga presă de specialitate din țara noastră, dar și de o seamă de personalități ale culturii muzicale și vieții spirituale din România.
Ulterior, în 1947-1948, compozitorul Paul Constantinescu a refăcut partitura generală a oratoriului, pe lângă cele trei părți din prima versiune: Calvarul, Judecata și Răstignirea, întâlnite și în capodoperele maieştrilor Bach și Handel, a adăugat o ultimă parte
(a IV-a): Laudă Învierii.
Această nouă versiune a oratorului a fost cântată, cu deosebit succes, în zilele de 12-14 aprilie 1990, tot la Ateneul Român, de către corul, soliștii şi orchestra Filarmonicii “George Enescu” din București.
