Leon Chirila
Sunt sigur că românii îşi mai amintesc cât de mult şi cât de tare a trâmbiţat copreşedinta PNL – Alina Gorghiu, cuvântul „demisia” la adresa fostului premier Victor Ponta; din zori până-n seară, mai bine de un an de zile, ea nu a avut alt obiectiv decât „demisia”, cuvânt rostit, cu gura până la urechi, doar, doar, se va adeveri! Iar dacă, într-un nefericit târziu, Ponta a demisionat, gestul nu a fost influenţat nici cât negru sub unghie de…gura liberalei. Pentru că singurul efect al gestului fostului premier – vizavi de atât de clamata demisie, a fost acela că disperarea cu care dna Gorghiu îşi făcea numărul zilnic s-a transformat într-un alt strigăt la fel de insistent, la fel de aiurit şi la fel de găunos; dna Gorghiu a început să strige – cu aceiaşi decibeli – „două tururi” pentru alegerile locale, deşi, cum toată lumea şi-aminteşte, procedura unui singur tur pentru alegerea primarilor din România – în iunie a.c. – a fost votată de Parlament în unanimitate, adică şi cu mâinile spre cer ale doamnei-trâmbiţă şi ale colegilor săi de partid. Şi uite-aşa, din strigătură în ţipătură, tot mai stridente şi mai enervante, Alina Gorghiu a uitat, efectiv, de funcţia cu care a cadorisit-o preşedintele Iohannis, şi anume aceea de a conduce barca liberală – deocamdată, cu prea mulţi democrat-liberali „pătaţi” – spre fotoliile guvernării. Spun astfel deoarece, doar clamarea celor două tururi de scrutin – dincolo de marea doză de ilegalitate pe care o presupune – nu rezolvă problemele – mari, complicate şi grele – din curtea liberalo-pedelistă.
Referindu-mă la „problemele” din curtea „marelui PNL” nu înseamnă că m-aş amesteca în treburile sale interne; nu este vorba despre nicio urmă de ingerinţă, ci despre acea democraţie şi corectitudine ce se doresc argumenta eşafodajul clamărilor dnei Gorghiu. Şi-ntreb, în acest context, cât de corect s-au făcut, până acum, nominalizările pentru unele primării, din moment ce mulţi dintre candidaţii propuşi „se scaldă” în procente de popularitate de tot râsul! Iar al doilea exemplu pe care-l menţionez – şi cu el termin, ca să nu se interpreteze că m-ar interesa, în mod deosebit, soarta PNL – este acela al nestinsului conflict dintre liberalii-liberali şi cei pe ale căror carnete de partid încă nu s-a uscat cerneala! Astfel, cele două aspecte la care am făcut referire pot fi teme veritabile de „zbatere” pentru dna Alina Gorghiu care şi-ar putea „onora”, într-un fel, funcţia politică. Iar dacă vrea să mai „cucerească” şi ceva din electorat să se mai adreseze – nu cu…trompeta – celor care, într-adevăr, au probleme, şi nu puţine, a căror rezolvare depinde, exclusiv, de acei reprezentanţi politici pe care şi liberalii şi-i doresc pe funcţii de conducere.
Cu alte cuvinte, doar trâmbiţarea „înveninată” a unor cuvinte precum „demisia” şi „două tururi” nu poate rezolva vreo problemă politică sau socială, ci, mai degrabă, ar putea determina o demisie într-un singur tur a persoanei care repetă, în van, un „fix” ce-i stă pe creier la un moment dat!
