Florin Tănăsescu
Legendele care circulă pe teritoriul românesc, conform cărora fără o proptea nu poți să ajungi într-un loc călduț, au fost oficializate sub forma scrisorilor de recomandare. Astfel, în loc să fii acuzat că faci trafic de influență sau că intervii în favoarea altuia în schimbul unor foloase, te prevalezi de modelul standard al recomandărilor și-ți trimiţi loaza de subaltern, pe care la rându-ți, ai angajat-o pe ochi frumoși, altuia, pe cap. Sună cam așa:
„Stimate viitor angajator,/ Am aflat cu surprindere dar și cu disimulată bucurie că numitul vrea să-și ia tălpășița și să vină la matale. Nu mă întreb de ce te legi la cap când nu te doare, fiecare face ce vrea cu afacerea lui. Îți sunt doar recunoscător că mi-l iei de pe cap. În calitatea mea de șef al suspectului, am avut ocazia de a-i verifica loialitatea față de firma în care a dormit ani buni; a solicitat spor de fidelitate și, în paralel, de confidențialitate. Ultimul în ideea de a nu mă turna la ITM că nu i-am plătit o jumătate de oră suplimentară, chestie care se cheamă șantaj. Una peste alta, nu-i chiar băiat rău, precum pare, ci dracu a fost rău, că l-a angajat. În cazul ăsta, necuratul sunt eu. Pe-ăia care l-au recrutat nu-i cunosc.
În anii perioadei de probă, a învățat foarte bine cum funcționează mecanismele de la serviciu. Astfel, știe cum se deschide ușa la director, nechemat, și, mai ales, cum se spionează prin intermediul unicei găuri a acesteia – aia de la cheie. Este și autorul unei invenții finanțate din fonduri europene – privitul invers, dinspre exteriorul vizorului spre interior. Tot pe considerent de fonduri europene nu l-am putut da nici eu afară.
Îl recomand ca pe un adept al umplerii timpului cu ceva. De exemplu, când nu are ce face – și nu prea are – , întoarce vântul cu lopata, activitate căreia i s-a dedicat în întregime. Totodată, în cele mai delicate momente ale firmei – stare de insolvență, executare silită, control ANAF și alte intemperii la modă – a colaborat cum nu se poate mai bine cu organele de anchetă, ceea ce-l recomandă drept un tip sociabil.
Dacă ar fi să menționez strict calitățile profesionale ale numitului, vreau să vă povestesc că el face parte din categoria celor care vorbesc mult fără să spună nimic, drept pentru care încă eu mă mir că nu a fost racolat de vreun serviciu. Posibil, însă, să dea cu subsemnatul în altă parte.
De asemenea, se pune la curent mereu cu tot ce-i nou în domeniile conexe meseriei; face comentarii pe Facebook, pe care le postează în timpul serviciului și, nu în ultimul rând, este foarte curios să afle câte una-alta despre viața personală a colegilor de la serviciu, pe considerentul că trebuie să fim o mare familie. În plus, a fost plecat de nenumărate ori în delegații, pentru instruire și alte șmenuri, dovadă stând deconturile făcute la contabilitate. Este capabil să se pună în fruntea oamenilor, dacă un scop nobil – schimbarea directorului adjunct – o cere.
După cum fiecare dintre noi ne regăsim într-un film indian sau într-unul american, cu Silvester Stallone, el are o carte de care nu se dezlipește niciodată.
Se numește «Dragul meu turnător»”.
