În satele din Bistriţa-Năsăud se păstrează mai multe obiceiuri pentru Ajunul Crăciunului, printre cele mai cunoscute fiind umblatul cu colinda, cu Turca, Steaua, Viflaimul, Irozii şi Belciugarii. În Ajunul Crăciunului, primii care pleacă la colindat sunt copiii mici, care trec din casă în casă şi rostesc: „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”. Pentru colindul lor, primesc bani, covrigi sau mere. În jurul prânzului, la colindat merg şi copiii mai mari. Ei formează cete sau merg singuri la casele vecinilor şi prietenilor pe care îi întreabă: „Primiţi colinda?”. Dacă gazda le răspunde afirmativ, încep cântecul şi la încheiere spun: „Slobozi-ne gazdă-n casă,/ C-afară plouă de varsă şi ne ninge de ne stinge”. Colindătorii sunt poftiţi înăuntru şi răsplătiţi cu prăjituri, suc, dar şi cu bani. Abia după ce se înserează, la colindat pornesc şi tinerii, care merg, de regulă, la cunoscuţi unde petrec mai mult timp în compania gazdelor. Sunt invitaţi la masă şi serviţi cu prăjituri şi vin, dar nu li se oferă bani. Cu Turca (sau Capra) se merge, de regulă, în Ajunul Anului Nou, dar cei care se deghizează preferă să o facă la ambele sărbători, ca să adune cât mai mulţi bani. Alte trei obiceiuri – Steaua, Viflaimul şi Irozii – sunt pe cale de dispariţie, ele fiind păstrate doar de membrii unor ansambluri folclorice, care obişnuiesc să le prezinte în diverse festivaluri. Obiceiul „crailor” este păstrat de mai bine de un veac în satul Sâncel, din judeţul Alba, în ziua de Crăciun, datorită unui bătrân care se ocupa de tinerii păstrători ai tradiţiei, care moştenesc din generaţie în generaţie şi costumele speciale, ale căror culori redau tricolorul românesc.”Craii” reprezintă un obicei păstrat de cel puţin o sută de ani de tinerii din mai multe sate din judeţele Alba şi Mureş, care, în preajma Crăciunului, vestesc localnicilor Naşterea Domnului printr-o scenetă cu caracter religios, în care reproduc scena biblică a întâlnirii dintre magi şi regele Irod. Dubaşii de pe Valea Mureşului, din judeţul Arad, colindă două zile fără întrerupere, după un obicei vechi de sute de ani. Îmbrăcaţi în straie populare de iarnă şi însoţiţi cu dube confecţionate din piei de animale, cetele de colindători străbat uliţele satelor, oprindu-se şi la Castelul Săvârşin. Dubaşii se pregătesc încă de la începutul postului Crăciunului, având de ales dintre 365 de colinde seculare, care s-au transmis doar pe cale orală de la o generaţie la alta. Colindele nu au doar mesaje religioase, unele fiind adresate localnicilor. Există versuri destinate fetelor bune de măritat, iar astfel feciorii au ocazia să îşi exprime intenţiile. Sătenii leneşi au parte de colinde speciale, critice, în timp ce oamenii mai gospodari sunt lăudaţi.
Piţăratul, un obicei vechi, se pare, din vremea dacilor, se păstrează în Ajunul Crăciunului în satul Limba din Alba, unde copiii merg din casă în casă pentru a aduna în traiste piţărăi – nişte colăcuţi, mere, nuci sau alte bunătăţi. În Mărginimea Sibiului, cel mai spectaculos moment de Sărbători este întâlnirea cetelor de juni din Mărginimea Sibiului, la Săliște, pe 28 decembrie. La reunirea junilor din Mărginime, în acest an participă cetele de juni din localităţile: Sălişte, Sibiel, Săcel, Tilişca, Rod, Jina, Orlat, Gura Râului, Cristian, Sadu, Râu Sadului, Alămor, Miercurea Sibiului, Apoldul de Jos, Vaideeni de Vâlcea, Polovragi de Gorj și Galeşul de Argeş. Fiecare societate de juni din Mărginime prezintă în faţa asistenței propriul port popular, susţinând un mic spectacol specific localității, iar la final toţi participanţii se prind într-o mare horă. Încă din anul 1906, a patra zi de Crăciun este sărbătorită de cetele de juni din Mărginimea Sibiului în Piața Junilor din Săliște. Aici, judele gazdă închină ploscă cu fiecare june din celelalte cete venite din localitățile și județele învecinate. Întâlnirea junilor este prilej de a prezenta portul popular, jocuri tradiționale și de a aduce urările specifice Sărbătorilor de Iarnă. Conform obiceiului, se joacă jiane, hațegane, iar Hora Unirii antrenează la joc toți participanții.